Index

CAPITOLUL 08

COMANDAMENTUL MARINEI MILITARE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA (1965-1989)

,,Parte integrantă a armatei noastre, Marina Militară a fost înzestrată
cu nave și tehnică de luptă moderne, cu tot ceea ce este necesar
pentru îndeplinirea oricărei misiuni încredințate”.
Viceamiral ing. Grigore Marteș, 4 august 1966

     În perioada 1965-1989, conducerea Marinei Militare a evoluat în cadrele impuse de autoritatea regimului politic intern și de contextul internațional marcat puternic de existența Războiului Rece, Forțele Navale afirmându-se acum ca una dintre cele mai operative categorii de forțe ale Armatei României.
     Interesul oficialităților de stat pentru Marina Militară rezultă și din participarea acestora la ceremoniile care marcau Ziua Marinei. Amintim că, la 1 august 1965, cu prilejul acestei sărbători organizate în cadrul garnizoanei Mangalia, a participat, la bordul navei comandant ,,113” – Degazare - Dezactivare, noua conducere de partid și de stat, delegația oficială fiind condusă de secretarul general al C. C. al P. C. R., Nicolae Ceaușescu .
     În luna februarie 1966 căpitanul de rangul 1 Petru D. Anghel a fost numit în funcția de șef de Stat Major al Marinei Militare și locțiitor al comandantului Marinei Militare, viceamiral ing. Grigore Marteș .
     Pregătirea de luptă la începutul anului 1966 a inclus aplicația de comandament pentru prelucrarea legăturilor de cooperare între Forțele Maritime Militare ale Republicii Socialiste România, R. P. Bulgaria și Flotei U. R. S. S. din Marea Neagră, desfășurată în perioada 4-9 martie 1966, cu tema Asigurarea comunicațiilor maritime, sub conducerea locțiitorului comandantului Flotei Mării Negre a Uniunii Sovietice, contraamiralul A. C. Sisoev. România a fost reprezentată de Comandamentul Marinei Militare și nodul de transmisiuni al acestuia. De apreciat că, în timpul pregătirii aplicației, s-a stabilit că șeful de Stat Major al Marinei Militare a Republicii Socialiste România și șeful de Stat Major al F. M. M. ale R. P. Bulgaria sunt conducători în zona de răspundere a litoralului propriu .
     Comandamentul Marinei a urmărit, în continuare, creșterea operativității Forțelor Navale și, între 5-15 aprilie 1966, sub conducerea comandantului Marinei, viceamiral ing. Grigore Marteș, s-a organizat ieșirea în rada comună cu flota rusă și bulgară, la Mangalia. În cadrul exercițiului s-au prelucrat probleme de apărare antisubmarin, în cooperare cu aviația maritimă. Staționarea navelor și prelucrarea activităților de organizare s-au desfășurat în rada Mangalia, iar antrenamentul pe submarin și aplicația în raionul Caliacra. Pe timpul desfășurării activităților au participat 2 submarine, 2 escortoare, 9 vânătoare de submarine și 72 de avioane. Din partea Marinei Militare române a participat Divizionul 50 Vânătoare Submarine, cu 3 nave.
     Sub conducerea viceamiralului ing. Grigore Marteș, în perioada 12-17 septembrie 1966 s-a desfășurat aplicația operativă cu trupe, în teren, cu tema Respingerea desantului maritim de către Marina Militară în cooperare cu trupele de uscat și aviația, lupta cu desantul maritim pătruns în adâncimea apărării, în condițiile întrebuințării armelor de nimicire în masă. Au participat Comandamentul Marinei Militare, Divizia 42 Maritimă, Brigada 29 Vedete, Brigada 24 Fluvială, Regimentul 110 Transmisiuni, Divizia 9 Mecanizată, Brigada 4 Grăniceri și Divizia 16 A. A. T., cu un regiment Av. V. B., un regiment de elicoptere, o escadrilă Av. Cc. și comandamentul diviziei. Aplicația s-a desfășurat în Dobrogea și în zona de acțiune a Marinei Militare, și a dovedit buna coordonare a misiunilor specifice din partea Comandamentului Marinei .
     Anul următor, comandantul Marinei, viceamiralul ing. Grigore Marteș, a condus aplicația operativă, desfășurată în perioada 5-10 octombrie 1967, cu tema Organizarea și executarea apărărilor în cadrul zonei de acțiune a Marinei Militare, în cooperare cu aviația și trupele de grăniceri. Pe lângă Comadamentul Marinei Militare au participat, Divizia 42 Maritimă, Brigada 29 Vedete, Brigada 24 Fluvială, Direcția Hidrografică Maritimă, Regimentul 110 Transmisiuni, Depozitele 303 Mixt Tulcea, 326 Mixt Cernavodă și 340 Mixt Murfatlar, Brigada 4 Grăniceri, Regimentul 57 Av. V., Regimentul 49 Av. V. B., Escadrila 38 Av. Cc. și Regimentul 94 Elicoptere .
     În cadrul structurii Marinei Militare, așa cum era organizată aceasta în anul 1968, de Comandamentul Marinei Militare depindeau direct următoarele comandamente: cel al Diviziei 42 Maritime Mangalia, al Brigăzii 29 Vedete Mangalia, al Brigăzii 24 Fluviale Brăila și unitățile de comandă ale Direcției Hidrografice Maritime, Școlii Militare de Ofițeri de Marină, Școlii Militare de Maiștri de Marină, Regimentului 110 Transmisiuni și Grupului de Scafandri, toate cu dizlocarea în garnizoana Constanța.
     Între 15-17 iulie 1968 s-a desfășurat aplicația de Stat Major pentru prelucrarea legăturilor de cooperare dintre Marina Militară a Republicii Socialiste România, F.M.M. a R. P. Bulgaria și Flota U. R. S. S. din Marea Neagră. Exercițiul, condus de șeful de Stat Major al Flotei ruse, viceamiralul L. V. Mizin, a avut ca temă Nimicirea grupărilor de nave inamice de către forțele flotelor din Marea Neagră în zona dinaintea Strâmtorilor. România a participat cu Statul Major, nodul de transmisiuni al Comandamentului Marinei Militare și două grupe de legătură (una pe lângă Statul Major al Flotei ruse din Marea Neagră și una pe lângă Statul Major al Flotei bulgare) .
     În perioada 12-22 mai 1969, în raionul Mangalia, a avut loc exercițiul periodic de ieșire în radă comună, sub conducerea viceamiralul Grigore Marteș . Șeful de Stat Major al radei comune a fost locțiitorul comandantului Marinei Militare pentru pregătire și învățământ, contraamiralul Sebastian Ulmeanu. La desfășurarea activităților au participat Comandamentul Marinei Militare cu 3 vedete purtătoare de rachete, 4 vedete torpiloare, 3 vânătoare de submarine, 4 dragoare de radă, nava-școală ,,Mircea”), unități ale Flotei U. R. S. S. din Marea Neagră și ale Flotei Marinei Militare a R. P. Bulgaria.
     Pentru ilustrarea tradiților navigației și istoriei Marinei, din inițiativa și cu directa susținere a Comandamentului Marinei Militare, la 3 august 1969 a fost inaugurat, la Constanța, Muzeul Marinei Române, instituție de cultură reprezentativă la nivel național, subordonată nemijlocit Comandamentului Marinei Militare prin Consiliul Politic, în cadrul instituției punându-se în valoare și rolul coordonator al conducerii Marinei de-a lungul timpului.
     La 1 ianuarie 1970 s-a trecut la o nouă organizare a Comandamentului Marinei Militare. În cadrul structurii, de Comandamentul Marinei Militare depindea, direct, un Birou Secretariat și Statul Major, Consiliul Politic, Locțiitorul comandantului Marinei Militare, Serviciul Personal, Serviciile Marinei Militare, Secția Control, Secția Financiar și Comenduirea de garnizoană.
     În vederea coordonării misiunilor specifice cu flotele aliate din Marea Neagră, Comandamentul Marinei Militare a participat, în perioada 11-14 martie 1970, la aplicația de stat major pentru prelucrarea legăturilor de cooperare între Marina Militară a României, Flota U. R. S. S. din Marea Neagră și F.M.M. a R. P. Bulgaria, cu tema Nimicirea grupărilor de nave și sprijinul trupelor de uscat care acționează de-a lungul litoralului în perioada inițială a războiului, fără folosirea armelor de nimicire în masă, dar în condițiile pericolului întrebuințării acestora de către inamic, condusă de șeful de Stat Major, contraamiralul Petru Anghel. Au participat grupe operative ale statelor majore ale marinelor militare din România, Rusia și Bulgaria, precum și nodurile de transmisiuni ale acestora. Aplicația a urmărit antrenarea statelor majore ale celor trei țări în organizarea și realizarea cooperării pe timpul ducerii acțiunilor de luptă în comun pentru nimicirea grupărilor de nave inamice în mare și sprijinul trupelor de uscat care acționează de-a lungul litoralului în perioada inițială a războiului, precum și perfecționarea legăturilor de cooperare dintre statele majore ale marinelor militare ale celor trei state pe timpul executării misiunilor de luptă în comun, în condiții de bruiaj radio intens al inamicului . Cu acest prilej s-a demonstrat, încă o dată, organizarea eficientă a structurii de comandă a Marinei Militare române.
     Preocupat de eficientizarea actului de comandă operativă, comandantul Marinei Militare, viceamiralul Grigore Marteș, a condus personal, în perioada 13-15 iulie 1970, aplicația de comandament pe hartă cu transmisiuni pe două eșaloane a marilor unități, cu tema Apărarea comunicațiilor maritime și fluviale proprii în cooperare cu trupele apărarii antiaeriene a teritoriului, aviația de front, trupele de grăniceri și gărzile patriotice și atacul comunicațiilor maritime ale inamicului, în cooperare cu aviația de front, fără folosirea armelor de nimicire în masă, dar în condițiile pericolului întrebuințării acestora de către inamic. De remarcat că viceamiralul Grigore Marteș a fost asistat de adjunctul ministrului Forțelor Armate și secretar al Consiliului Politic Superior, general-locotenentul Ion Coman. Aplicația a urmărit antrenarea comandamentelor Diviziei 42 Maritime și Brigăzii 24 Fluviale în pregătirea și executarea misiunilor de apărare a comunicațiilor maritime și fluviale proprii, antrenarea comandamentelor divizioanelor de nave și a comenzii Divizionului 160 Artilerie de Coastă în pregătirea și îndeplinirea misiunilor specifice în cadrul apărării comunicațiilor maritime și fluviale proprii, antrenarea comandanților și statelor majore în culegerea și analiza datelor asupra situației, antrenarea statelor majore în întocmirea și transmiterea în timp oportun a documentelor de luptă la subordonați.

Șantierul Naval Constanța. 1970

     Cu participarea comandantului Marinei, în perioada 19-27 martie 1971 a avut loc aplicația comună operativ strategică ,,LIMANUL”, pe hartă, cu tema Organizarea și executarea deplasării trupelor frontului (armatelor) pe distanțe mari, cu trecerea unor obstacole naturale importante, concomitent cu respingerea agresiunii inamicului și pregătirea operației ofensive. Regruparea trupelor și ducerea operației ofensive fără și cu întrebuințarea armelor de nimicire în masă pe direcțiile de operații greacă și turcă, condusă de ministrul Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România, general-colonelul Ion Ioniță.
     În această perioadă s-a produs o nouă organizare a structurilor Comandamentului Marinei Militare, începând cu 15 mai 1971, Serviciul Tehnic, Secția Electronică și Secția Studii și Cercetări din subordinea locțiitorului tehnic al comandantului Marinei Militare fiind desființate și înființându-se Direcția Tehnică de Înzestrare a Marinei Militare, al cărei șef era locțiitorul tehnic al comandantului Marinei Militare .
     În cadrul procesului de operaționalizare a conducerii forțelor armate ale României, în perioada 24-29 septembrie s-a desfășurat, cu participarea directă a comandantului Marinei, viceamiral Grigore Marteș, aplicația operativ-tactică de cooperare pe hartă, cu acțiune simplă și forțe marcate, cu tema Trecerea în grabă la apărare pe o direcție de litoral și înapoia unui curs de apă în condițiile dezvoltării cu succes a ofensivei inamicului, lupta împotriva desantului maritim și aerian, în cooperare cu marile unități din apărarea antiaeriană a teritoriului, Marina Militară și trupele de grăniceri. Pregătirea și executarea contraloviturii pentru refacerea apărării pe un aliniament stabilit în condițiile folosirii armei chimice și bacteriologice. Exercițiul a fost condus de prim-adjunctul ministrului Forțelor Armate și șef al Marelui Stat Major, general-colonelul Ion Gheorghe .
     Ținând să aprecieze meritele unor mari unități pentru reușita misiunilor îndeplinite pe parcursul mai multor ani, la 1 aprilie 1972, cu prilejul aniversării a 10 ani de la înființarea Diviziei 42 Maritime, comandantul Marinei Militare, viceamiral ing. Grigore Marteș, a felicitat conducerea acesteia pentru întreaga activitate .
     În perioada 4-7 iunie 1972 s-a desfășurat aplicația cu tema Apărarea comunicațiilor maritime și fluviale proprii de către marile unități de marină în cooperare cu trupele apărării antiaeriene a teritoriului, aviația de front, trupele de grăniceri și gărzile patriotice și atacul comunicațiilor maritime ale inamicului de către Brigada de vedete în cooperare cu aviația de front, condusă de viceamiralul ing. Grigore Marteș.

Oficialități militare române și franceze la bordul unei nave de război franceze. 1972

     Continuând menținerea unei capacități active a forțelor navale române, Comandamentul Marinei Militare a participat cu o grupă operativă condusă de șeful de Stat Major, contraamiralul Mihai Aron, la jocul de război operativ pe hartă ,,SOIUZ-73” (,,soiuz”, lb. rusă - unirea), care s-a desfășurat la Mangalia Nord, în perioada 12-21 martie 1972, sub conducerea comandantului suprem al Forțelor Armate Unite, mareșalul sovietic I. I. Iakubovski, secondat de ministrul Apărării Naționale, general-colonelul Marin Nicolescu. Tema aplicației a fost: Desfășurarea grupărilor de trupe aliate pe teatrul de acțiuni militare, cu respingerea simultană a agresiunii inamicului. Ducerea operației ofensive a Frontului și acțiunilor de luptă ale forțelor maritime și trupelor de apărare antiaeriană ale statelor participante la Tratatul de la Varșovia .
     Pentru verificarea legăturilor și creșterea informării specifice a Comandamentului Marinei Militare, în perioada 21-24 mai 1973 contraamiralul Mihai Aron a condus aplicația tactică și de specialitate cu simplă acțiune și forțe de marcare a Centrului 243 Radioelectronic și de Observare, cu tema Acțiunea în complex a mijloacelor radiotehnice, radioelectronice și de observare vizuală ale Centrului 243 Radioelectronic și de Observare în cooperare cu subunități din Brigada 4 Grăniceri, pentru descoperirea forțelor navale inamice și informarea operativă a Comandamentului Marinei Militare .
     La 13 decembrie 1973 contraamiralul Sebastian Ulmeanu a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare.

Aspecte din Șantierul Naval Galați

     În perioada 23-26 aprilie 1974, cu participarea comandantului Marinei Militare, viceamiral Sebastian Ulmeanu, s-a desfășurat convocarea grupelor de pregătire ale Diviziei 42 Maritime, tema exercițiului fiind Lupta pentru respingerea debarcării desantului maritim inamic și amenajarea antidesant a litoralului în cooperare cu aviația, trupele de uscat, C. A. A. T., trupele de grăniceri și gărzile patriotice. Activitățile parcurse au fost următoarele: a) Simpozionul Apărarea raionului maritim în cadrul războiului întregului popor pentru apărarea patriei; b) Exercițiul tactic Acțiunile de luptă ale unităților diviziei maritime pentru apărarea raionului maritim și participarea la respingerea debarcării desantului maritim ; c) Expuneri referitoare la debarcarea desantului maritim în concepția specialiștilor militari NATO. Concluzii rezultate din cel de-al doilea conflict arabo-israelian și sarcinile ce revin comandanților pentru aplicarea Legii nr. 5/1970 și Decretului nr. 620/1973; d) Antrenament în conducerea pe hartă. La bilanțul exercițiului s-au consemnat rezultate ,,bune” și ,,foarte bune”, apreciindu-se necesitatea unei mai bune cooperări cu celelalte categorii de forțe armate”. Desfășurarea exercițiului a demonstrat atenția acordată de către Comandamentul Marinei Militare la racordarea cunoașterii ultimelor evoluții militare în domeniul naval pe plan internațional.
     Sub conducerea contraamiralului Ulmeanu Sebastian, între 9-12 septembrie 1974, s-a desfășurat aplicația tactică cu trupe cu tema Apărarea litoralului maritim de către marile unități ale M. M. în cooperare cu trupele de uscat, aviație, trupe A. A. T. și grăniceri, subunități de gărzi patriotice și formațiuni A. L. A . Între misiunile îndeplinite cu acest prilej s-a remarcat lansarea unui baraj de mine antidesant în raionul Midia. La bilanțul aplicației, comandantul Marinei a apreciat: Aplicația a avut un caracter dinamic cu multe misiuni și activități, majoritatea lor executate în condiții grele și de bruiaj al mijloacelor radioelectronice. (...) Comandanții și statele majore au organizat și condus cu competență activitățile reale obținând calificative bune și foarte bune.

VPR 195 lansând o rachetă P-15

     În perioada 23-26 mai 1976 a avut loc aplicația tactică de specialitate cu simplă acțiune și forțe de marcaj a Centrului 243 Radioelectronic și Observare, condusă de șeful de Stat Major, contraamiralul Mihai Aron, cu tema Acțiunea în complex a subunităților și mijloacelor C 243 R și observația în cooperare cu Brigada de grăniceri și nodurile radiotehnice de pe litoral ale Comandamentului apărării antiaeriene, informarea de luptă a marilor unități și unitaților subordonate MM și neutralizarea prin bruiaj a legăturilor radio ale inamicului, pe timpul organizării și ducerii acțiunilor de luptă pentru apărarea comunicațiilor maritime în condițiile războiului întregului popor .
     În perioada 14-22 mai s-a desfășurat, sub conducerea locțiitorului comandantului Marinei Militare, căpitanul de rangul 1 Ioan Tiuhan, ieșirea în radă a navelor în raionul Midia. Sub conducerea viceamiralului Sebastian Ulmeanu, în perioada 10-18 iunie 1976, a avut loc ieșirea în radă a navelor în raionul Midia-Sulina.
     La sfârșitul lunii iunie 1976 s-a desfășurat aplicația tactică de comandament pe hartă cu transmisiuni în teren, cu tema Lupta marilor unități și unităților M.M. pentru respingerea debarcării desantului maritim în cooperare cu trupele de uscat, aviația, gărzile patriotice și alte elemente ale sistemului național de apărare.
     Între 13-18 septembrie 1976 a avut loc aplicația cu trupe cu acțiune simplă și inamic marcat condusă de comandantul Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Ulmeanu, cu tema Asigurarea materială, tehnică, medicală, specială și de salvare avarii a marilor unități și unităților M. M. în apărarea raionului maritim și fluvial în cooperare cu trupele A. A. T., de grăniceri și gărzi patriotice .
     O aplicație complexă, care a antrenat o multitudine de genuri de forțe, s-a desfășurat în perioada 22-25 iunie 1977, tema acesteia fiind Lupta pentru respingerea desantului maritim inamic de către marile unități și unitățile Marinei Militare în cooperare cu trupele de uscat, grăniceri, A. A. T., aviația militară, gărzile patriotice și alte elemente ale sistemului național de apărare .
     Între 13-21 martie 1978 a avut loc, la Mangalia Nord, aplicația operativ-strategică de comandament și stat major pe hartă ,,SOIUZ-78”, condusă de comandamentul unificat al Forțelor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Varșovia, mareșal al Uniunii Sovietice V. G. Kulicov, cu participarea ministrului Apărării Naționale, general-colonel Ion Coman. Tema aplicației a fost Deplasarea și desfășurarea grupărilor de forțe ale Forțelor Armate ale statelor aliate concomitent cu respingerea agresiunii inamicului și trecerea la ofensivă pe direcția sud-vest , între misiunile desfășurate atunci remarcându-se asigurarea deplasării detașamentelor de desant ale flotei URSS din Marea Neagră la trecerea prin zona de acțiune a Marinei Militare, în paralel cu apărarea raionului nostru și comunicațiilor maritime .
     Răspunzând cooperării militare navale în spațiul Mării Negre, în perioada 27-31 martie 1978 sub comanda locțiitorului comandantului Marinei Militare, căpitanul de rangul 1 Ioan Tiuhan, o grupă operativă constituită din cadre ale Comandamentului Marinei Militare și Diviziei 42 Maritime, cu o grupare de nave, a participat la aplicația tactică a forțelor antisubmarine ale forțelor maritime militare ale statelor socialiste riverane Mării Negre, desfășurată în R. P. Bulgaria, sub conducerea amiralului I. Dobrev. Comandamentul român a continuat verificarea pregătirii propriilor forțe și, în perioada 29 mai-7 iunie 1978, a executat, sub conducerea viceamiralului Sebastian Ulmeanu, ieșirea în radă a navelor, în raionul Midia-Sulina.

Contraamiralul Sebastian Ulmeanu, comandantul Marinei Militare
alături de o delegație militară din Peru. 1978

     În perioada 1 iulie-8 septembrie 1978, în raionul Brăila-Galați, au avut loc aplicații demonstrative cu trupe la care au participat marile unități și subunități din toate categoriile de forțe armate, formațiuni de apărare civilă, gărzi patriotice, detașamente de tineret, formațiuni sanitare și altele, reprezentând în întregime ansamblul sistemului național de apărare. Marina Militară a participat cu forțe și mijloace la punctul de prezentare de la Dunăre, pentru forțarea fluviului Dunărea, pentru nimicirea inamicului pătruns în Dobrogea și eliberarea teritoriului vremelnic ocupat.

Nicolae Ceaușescu, însoțit de ministrul Apărării Naționale și comandantul Marinei Militare
pe docul uscat al Șantierului Naval Mangalia. 1979

     Apreciat de factorii de decizionali ai Armatei, în luna martie 1979 viceamiralul Sebastian Ulmeanu, comandantul Marinei Militare, a fost numit locțiitor al șefului Marelui Stat Major, iar căpitanul de rangul 1 Mușat Ioan, fost comandant al Centrului de Instrucție al Marinei Militare, a preluat comanda Marinei .
Între 10-13 iunie 1980, sub conducerea comandantului Marinei Militare, s-a desfășurat aplicația operativ-tactică pe hartă ,,LITORAL - 80”, tema aplicației fiind: Apărarea litoralului maritim în cooperare cu trupele de uscat, aviația, trupele apărării antiaeriene a teritoriului, de apărare civilă, subunități de gărzi patriotice și alte elemente ale sistemului național de apărare.

Echipajul navei-școală ,,Mircea” la Lisabona. Iulie 1979

     La 15 mai 1981 s-a modificat structura organizatorică a Comandamentului Marinei Militare. De Comandament depindeau, direct, Statul Major, Consiliul Politic, medicul Șef, locțiitorul tehnic al comandantului (șef al Direcției Tehnice), locțiitorul comandantului pentru Servicii, Biroul secretariat, Biroul financiar și Secția cadre. O lună mai târziu, în raionul Mangalia, sub conducerea contraamiralului Ioan Mușat, s-a desfășurat antrenamentul de dragaj comun, la care au participat F. M. M. ale R. P. Bulgaria, Flota U.R.S.S. din Marea Neagră și Marina Militară a Republicii Socialiste România.

Ofițeri cubanezi la bordul navei-școală ,,Mircea”

     Între 9-13 iunie 1981, Comandamentul Marinei Militare a condus aplicația tactică cu trupe a marilor unități și unităților Marinei Militare cu tema Apărarea zonei maritime și fluviale pentru respingerea agresiunii inamicului dinspre mare și fluviu și pregătirea pentru apărarea litoralului independent și în cooperare cu forțe din trupele de uscat, aviația militară, trupele A. A. T., de grăniceri și gărzi patriotice, concomitent cu executarea mobilizări.

Delegație militară din R.D. Germană în vizită la comandantul Marinei Militare

     În perioada 20-28 decembrie 1982 Comandamentul Marinei Militare a fost redislocat din cazarma nr. 1275 Mangalia în imobilul din str. Remus Opreanu nr. 13 Constanța (cazarma nr. 447). Imobilul a fost construit în anul 1882 cu subsol, parter și două etaje, iar în 1928 a fost supraetajat cu încă un nivel. Clădirea a fost transmisă în administrarea M. Ap. N. din administrarea Institutului Județean de Proiectări Constanța de către Consiliul Popular Municipal Constanța, cu Decizia de transfer nr. 110 din 19 aprilie 1979. Ridicată în stilul arhitectural eclectic, construcția este inclusă în patrimoniul național al monumentelor istorice.

Șantierul Naval Galați

     În perioada 9-16 aprilie la Neptun a avut loc aplicația de comandament și stat major pe două eșaloane, pe hartă, ,,CALLATIS-83”, condusă de general-colonelul Constantin Olteanu, ministrul Apărării Naționale. La exercițiu a participat o grupă de ofițeri din Comandamentul Marinei Militare, condusă chiar de comandantul Marinei Militare, contraamiralul Ioan Mușat .
     În perioada 30 august-1 septembrie 1983, Comandamentul Marinei Militare a desfășurat aplicația ,,TOMIS ‘83”, într-un cadru tactic complex, cu transmisiuni în teren, pe mai multe eșaloane, cu folosirea pe scară largă a mijloacelor de contraacțiune radioelectronică și bruiaj cu tema Acțiunile Marinei Militare pentru apărarea comunicațiilor maritime și fluviale, concomitent cu executarea mobilizării, independent și în cooperare cu trupele de uscat, aviația militară, trupele Ap. AAT, de grăniceri, ale MI și gărzile patriotice, în condițiile întrebuințării de către inamic a ANM, mijloacelor incendiare și formelor de luptă radioelectronică .
     În perioada 27-29 februarie 1984, sub conducerea locțiitorului comandantului Marinei Militare, căpitanul de rangul 1 Constantin Iordache, la Institutul de Marină ,,Mircea cel Bătrân” s-a desfășurat antrenamentul de stat major cu ofițerii grupelor operative ale Comandamentului Marinei Militare, Diviziei 42 Maritime și Brigăzii 29 Vedete, care urmau să participe la aplicația operativ-strategică comună de comandament și stat major ,,SOIUZ-84”, care s-a desfășurat în luna martie 1983 .
     În perioada 5-13 aprilie 1985 a avut loc, la Neptun, aplicația strategică de cooperare pe hartă la care a participat o grupă condusă de comandantul Marinei Militare, contraamiralul Ioan Mușat .
     Conform Ordinului ministrului Apărării Naționale, în perioada 8-14 octombrie 1985, sediul Comandamentului Marinei Militare a fost redislocat din cazarma 477 din str. Remus Opreanu nr. 13 în cazarma 1369, în spațiul Institutului de Marină ,,Mircea cel Bătrân” .
     Între 14-18 aprilie 1986 s-a desfășurat antrenamentul privind conducerea forțelor antisubmarin ale forțelor aliate din Marea Neagră sub conducerea comandantului Marinei Militare, viceamiralul Ioan Mușat. Exercițiul s-a executat într-un raion situat la 30 Mm est de Caliacra și altul la 5 Mm est Mangalia .
     Între 21-23 aprilie s-a desfășurat la Casa Armatei din Constanța, antrenamentul de stat major cu transmisiuni, cu participarea unor grupe operative din flotele R. P. Bulgaria, Republicii Socialiste România și U.R.S.S. Antrenamentul a fost condus de comandantul flotei U. R. S. S. din Marea Neagră, amiralul M. N. Hronopulo , iar în cadrul desfășurării aplicației au fost apreciate angajamentele părții române.
     În perioada 7-10 februarie 1989 Comandamentul Marinei Militare a participat la antrenamentul de Stat Major cu grupe operative ale F. M. M. ale R. P. Bulgaria, R. S. R. și U. R. S. S. din Marea Neagră cu tema Pregătirea și ducerea operației flotei și acțiunilor de luptă, în condițiile trecerii trupelor de uscat la apărare pe TAM de SV. Exercițiul a fost condus de comandantul flotei sovietice și s-a desfășurat în garnizoanele proprii de dislocare a comandamentelor flotelor .
     În perioada 21-22 februarie 1989 a avut loc antrenamentul de Stat Major nr. 1 cu transmisiuni al Comandamentului Marinei Militare cu tema Activitatea Statului Major și compartimentelor marilor unități pentru pregătirea și organizarea operației și luptei și conducerea forțelor în vederea apărării antidesant a litoralului și deltei, în cooperare cu celelalte categorii de forțe ale armatei și elemente ale sistemului național de apărare, în condițiile folosirii de către inamic a desantului maritim și aerian, trupelor aeromobile și speciale și armelor de nimicire în masă .
     În perioada 1-17 iulie comandantul M. M., viceamiralul Ioan Mușat, însoțit de doi ofițeri a participat ca invitat aplicația escadrei comune de nave a Flotei U.R.S.S. din Marea Neagră și F.M.M. a R. P. Bulgaria, care s-a desfășurat în trei etape, sub conducerea flotei bulgare. Comandantul Marinei Militare și ofițerii care îl însoțeau s-au îmbarcat la bordul navei comandant a escadrei - escortorul sovietic ,,Bezzavetnîi” .
     Din punct de vedere organizatoric, în anul 1989, Comandamentul Marinei Militare avea în subordine 5 mari unități: Divizia 42 Maritimă, Brigada 29 Vedete, Brigada 27 Fluvial-Maritimă, Brigada 24 Fluvială și Centrul de Scafandri, fiecare dintre ele cu unități și formațiuni de asigurare tehnico-materială și logistice .
     După cum s-a apreciat, potrivit propriei doctrine de apărare, la capătul unei evoluții de aproape trei decenii, România era capabilă să răspundă unei agresiuni dinspre mare prin forțele navale pregătite să acționeze rapid și să aplice lovituri puternice inamicului, dispunându-se de navele purtătoare de rachete. Cele 12 vedete torpiloare mari și 24 de vedete torpiloare mici puteau lansa 96 de torpile, iar 6 vedete purtătoare de rachete realizau, într-o salvă, 24 de rachete navă-navă. Exista, de asemenea, un număr suficient de nave destinate apărării comunicațiilor maritime, prin cele 14 nave antisubmarin și 20 de nave dragoare. La Dunăre, existența celor 24 de vedete blindate fluviale, care dispuneau de un puternic armament de artilerie, constituia o garanție că o eventuală agresiune asupra teritoriului național dinspre sudul sau nordul fluviului putea primi o ripostă fermă. Adăugăm că libertatea de navigație a transporturilor fluviale era asigurată de cele 25 de vedete dragoare .

CONCLUZII

     În perioada 1965-1989 a continuat colaborarea Comandamentului Marinei Militare cu conducerea Flotei sovietice din Marea Neagră și cu cea a Forțelor Marinei Militare ale R. P. Bulgaria. Scopul acestei colaborări era de a îmbunătăți capacitatea de intervenție în bazinul Mării Negre și la gurile Dunării, pentru menținerea influenței în această zonă, dar și pentru respingerea unei eventuale agresiuni venite dinspre bazinul Mării Mediterane și Strâmtori.
     De altfel, majoritatea acțiunilor desfășurate în comun de forțele navale ale celor trei state comuniste, membre ale Tratatului de la Varșovia, aveau drept temă principală respingerea unui eventual atac al inamicului realizat în diferite situații. Pentru o mai bună activitate a Marinei Militare, la nivel de Comandament s-a luat decizia reorganizării unor divizioane și brigăzi, astfel încât să crească gradul de eficacitate în timpul misiunilor de luptă. S-a pus, de asemenea, un accent deosebit pe conducerea cooperării dintre navele de luptă și trupele terestre, cu scopul apărării, în condiții optime, atât a litoralului maritim, cât și a cursului Dunării și gurilor sale.
     De remarcat că, odată cu anii ’60, România a început să-și refacă flota, atât prin construcția de nave noi în țară cât și prin importuri din U. R. S. S.
     Perioada de după anul 1965 a adus cu sine o întărire a capacității operative a Marinei Militare. Acest luru a fost posibil datorită realizării de noi nave de luptă la șantierele navale românești, executate după proiectele ICEPRONAV Galați, atât pentru unitățile și marile unități maritime, cât și pentru unitățile și marile unități fluviale.
     Se poate afirma că, în perioada 1965-1989, Comandamentul Marinei Militare a coordonat o dezvoltare accentuată a forțelor din subordine, în conformitate cu politica internă și externă a României, precum și cu doctrina de apărare a țării în vigoare în acea perioadă.