REPERE CRONOLOGICE GENERALE
1330
- bătălia de la Posada soldată cu victoria lui Basarab I, domnul
Țării Românești (1310-1352), împotriva Regelui Carol Robert de Anjou
care declanșase invazia directă în interiorul Munteniei, armatele
sale au traversat Dunărea în apropiere de Severin, au lovit Țara
Severinului și au înaintat spre cetatea Argeșului, prin urmare
Severinul, „cheie” a Dunării de Jos, rămânea, pe mai departe, în
posesia domnitorului român.
1372-1374
- Dobrotici (1354-1386) se afla în război cu Republica Ligură
(Genova) și avea o flotă cu care acționa în largul coastelor Mării
Negre și cu care a capturat mai multe galere genoveze.
1388
- Mircea cel Bătrân (1386-1418) atinge litoralul pontic în urma unei
campanii peste fluviu în scopul unificării teritoriale a spațiului
dintre Dunăre și Marea Neagră cu Țara Românească.
1445
- s-a desfășurat la Dunărea de Jos o amplă campanie antiotomană;
datorită cronicii lui Walerand de Wavrin aflăm că Vlad Dracul
(1436-1442; 1443-1447), domnul Țării Românești, i-a pus la
dispoziție lui Iancu de Hunedoara (1441-1456), voievod al
Transilvaniei, 40-50 de luntrii, vase numite monoxile...lungi și
înguste și cu mulți luptători înăuntru, în unele mai mulți, în
altele mai puțini.
1475
- Ștefan cel Mare (1457-1504), domnul Moldovei, construiește la
Muntele Athos, la Mănăstirea Zograful, un turn pentru corăbii (un
far necesar în călătoriile navelor moldovenești).
1475
- cetățile-porturi Caffa și Mangop cad în mâinile otomanilor.
1484
- 6 iulie – cade Chilia sub loviturile otomanilor.
- 5 august – cade Cetatea Albă sub stăpânire otomană.
1859
- 5 ianuarie – Adunarea electivă din Moldova l-a ales pe colonelul
Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatului.
- 24 ianuarie – colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales de
Adunarea electivă de la București ca domnitor al Valahiei; s-a
realizat unirea celor două Principate Moldova și Valahia.
- 11/23 octombrie - domnitorul Alexandru Ioan Cuza a devenit
comandant suprem al forțelor militare ale Principatelor Unite.
- 12/24 noiembrie - a fost înființat Corpul de stat-major general al
Principatelor Unite, cu sediul la București.
1860
- 13 mai – prin Legea privitoare la instrucțiunea armatei
Principatelor Unite ale României, Comandamentul Corpului Flotilei
(în formă incipientă) a fost dislocat la Ismail.
- 6 octombrie - generalul Florescu a semnat Ordinul de Zi pe toată
Oastea Română din ambele Principate, în absența domnitorului, prin
care se hotăra ca până la definitiva organizare a Corpului Flotilei,
toată flotila de pe Dunăre să formeze un singur Corp; colonelul
Nicolae Steriade devenea comandant superior al Flotilei, iar
căpitanul Constantin Petrescu era numit ajutorul comandantului.
- 22 octombrie – prin Înaltul Ordin de Zi nr. 173 domnitorul
Alexandru Ioan Cuza a hotărât definitiva unificare a Flotilei.
1861
- 11 septembrie – prin Înaltul Ordin de Zi nr. 234 Comandamentul
Flotilei a ordonat ca la fiecare punct important de pe malul
românesc al Dunării, respectiv Calafat, Giurgiu, Brăila, Reni,
Galați, Chilia și Ismail să fie dislocată câte o șalupă canonieră
armată cu patru tunuri de 120 mm și un echipaj de 42 de oameni.
- octombrie - prin Înaltul Ordin de Zi nr. 209 ținuta marinarilor,
grade inferioare, s-a schimbat în întregime după modelul uniformei
franceze.
1862
- 1 iulie - prin Înaltul Ordin de Zi nr. 615 pentru ofițerii din
serviciul Flotilei s-a introdus redingota (mantaua) și se preciza că
gradele ofițerilor de marină erau reprezentate prin trese orizontale
aplicate în jurul manșetei.
- 9 octombrie - prin Înalt Ordin de Zi se recomanda să fie
selecționați pentru Flotilă, „pe cât va sta în putință lemnari din
districtele de baltă”.
1863
- 7 mai - prin Ordin de Zi pe Cordonul Dunării nr. 104, toate vasele
plutitoare de pe fluviu, care până la acea dată au fost proprietatea
Armatei, treceau sub autoritatea Comandamentului Flotilei.
1864
- Comandamentul Flotilei a fost dislocat din garnizoana Ismail în
garnizoana Brăila.
- octombrie - s-a acceptat propunerea Consiliului de Miniștri ca
suma prevăzută în buget pentru marină să fie utilizată în scopul
achiziționării unui vapor și a patru șlepuri.
- s-a înființat Arsenalul Marinei cu sediul în garnizoana Brăila.
1865
- 3 iulie - prin Decretul nr. 982 domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a
împuternicit pe generalul Savel Manu, ministrul de Război, să
comande un bastiment militar la Șantierul Naval „Greig” din Londra,
iar la Șantierele Navale „Mayer” din Austria patru șlepuri, toate în
valoare de 1.169.950 lei.
- 4 octombrie – prin Înaltul Ordin de Zi nr. 1296 colonelul
Constantin Petrescu a fost autorizat să încredințeze construcția
navei de război Șantierului „Mayer”.
- noiembrie - funcția de comandant al Flotilei s-a modificat de la
gradul de locotenent-colonel la cea de colonel, semn al dezvoltării
acestei arme. Mai mult, schimbări de încadrare pe funcție au avut
loc și pentru gradele subalterne. Astfel, doi locotenenți au fost
avansați la gradul de căpitan, în timp ce funcția de subchirurg a
fost înlocuită cu cea de medic de batalion.
- Arsenalul Marinei a fost mutat în garnizoana Galați.
1866
- 11 februarie – domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost forțat să
abdice de o conjurație din care au făcut parte și ofițeri.
- septembrie-octombrie – căpitanul Ion Caralea a întocmit un
Regulament (instrucțiuni) prin care încerca să realizeze o
organizare unitară a tuturor activităților de la bordul unei nave.
1867
- 16 martie – prin Înaltul Decret nr. 376 se trecea la reorganizarea
Flotilei și, implicit, a Comandamentului acesteia; navele și
efectivele lor au fost organizate într-un corp militar cu denumirea
tot de „Corpul Flotilei” subîmpărțit, la rândul său, în două
companii; se stabilea faptul că garnizoana de reședință a
Comandamentului Corpului Flotilei se muta la Galați, în vechea ei
cazarmă construită în anul 1851, pe malul Dunării, în aval de
„Pescării”.
1871
- 3 aprilie - prin Înaltul Decret nr. 695 s-a înființat un Comitet
Consultativ permanent pe lângă Ministerul de Război, compus din șase
secții, din care Secția a V-a era a Flotilei.
1872
- 27 martie - prin Legea de organizare a Oștirii, Armata se compunea
din următoarele arme: infanterie, cavalerie, artilerie, flotilă,
geniu și trupa de administrație. Astfel, se poate observa că Flotila
era enumerată în rândul armelor importante din cadrul sistemului
defensiv, figurând în această Lege cu un Stat Major, companii
permanente și nave.
- 17 noiembrie - prin Decizia Ministerială nr. 15 s-a creat, la
Galați, Școala Specială pentru ofițerii și subofițerii aflați în
subordinea Comandamentului Flotilei, ale cărei cursuri se desfășurau
pe durata a doi ani.
1874
- a fost adoptată Legea de organizare a Oștirii prin care
Comandamentul Corpului Flotilei se subordona, direct, Ministerului
de Război.
- au fost adoptate următoarele acte normative: „Regulamentul
îndatoririlor comandanților de bastimente”, „Regulamentul
serviciului interior la bord”, „Regulamentul pentru angajarea
amploaiaților civili”, precum și „Regulamentul de administrație și
contabilitate a Corpului Flotilei”.
- s-a introdus și în Corpul Flotilei examenul pentru avansarea la
gradul de maior, ca o modalitate nu numai de reîmprospătare a
cunoștințelor, ci și de verificare a acestora în vederea trecerii la
un grad superior.
1877
- aprilie 1877 - maiorul Nicolae Dimitrescu-Maican a fost numit
comandantul Flotilei, atașându-se la Cartierul General, maiorul Ioan
Murgescu fiind numit ajutor al acestuia.
- bastimentele de război românești au fost puse sub comandă rusească
în timpul războiului din 1877-1878, acționând pe Dunăre împotriva
monitoarelor turcești.
1878
- 19 februarie – s-a încheiat Tratatul de pace de la San-Stefano
prin care Marile Puteri recunoșteau independența de stat a României;
pentru o parte a despăgubirilor de război pe care trebuia să le
plătească, Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta din
urmă își rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei,
pierdută pe nedrept în opinia Curții de la Sankt-Petersburg la 1856.
- 13 iunie-13 iulie – s-a încheiat Tratatul de pace de la Berlin
prin care România era recunoscută ca un stat suveran, care se bucura
de independență deplină cu condiția acordării drepturilor de
cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină; erau
recunoscute României Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor;
județele Ismail, Bolgrad și Cahul erau încorporate Rusiei.
1883
- autoritățile militare românești au luat hotărârea de organizare a
trei unități subordonate, în mod direct, Comandamentului Flotilei,
după cum urmează: Depozitul Flotilei, Arsenalul cu Compania
lucrătorilor și Școala de Marină cu bricul „Mircea”, care a intrat
în serviciu activ în anul 1882.
1885
- generalul A. Anghelescu, ministru de Război, a întreprins
inspecția anuală a Flotilei și a făcut o serie de propuneri pentru
elaborarea unei legi de organizare pe care a susținut-o în ședințele
Consiliului de Miniștri.
1886
- 9 iunie – Corpurile Legiuitoare au adoptat Legea pentru
organizarea Flotilei și a serviciului porturilor și promulgată o
săptămână mai târziu; s-a înființat Comandamentul Flotilei de război
care echivala cu un Comandament de Corp de Armată.
- 1 august - prin reorganizarea Flotilei de război și, implicit, a
Comandamentului Flotilei, aceasta avea în serviciu activ următoarele
efective: 54 ofițeri, 44 funcționari civili (ingineri, maiștri,
meseriași) și 952 oameni de echipaj și trupă.
1887
- Flotila a cunoscut o nouă reorganizare, fiind compusă din:
Comandamentul Flotilei, Depozitul, Diviziunea Echipajelor și
Școlile, Inspectoratul Porturilor și porturile și Arsenalul.
1894
- Marina a fost reprezentată în cadrul Ministerului de Război
printr-o secție care făcea parte din Direcția Artilerie, unde era
detașat un ofițer de marină cu gradul de căpitan; de la această
dată, Ministerul de Război a fost reorganizat, înființându-se
Direcții de arme, Flotila de război fiind reprezentată printr-o
direcție separată, numită Direcția a 5-a Flotilă.
1896
- a fost promulgată Legea pentru organizarea Flotilei de Război care
avea în componența sa Divizia de Mare și Divizia de Dunăre.
1898
- 28 mai - prin Legea de organizare a Marinei Militare denumirea de
Flotilă a fost înlocuită cu cea de Marina Militară, Comandamentul
Marinei Militare fiind dislocat în garnizoana București; Divizia de
Mare avea comandamentul în garnizoana Constanța, iar Divizia de
Dunăre era dislocată în garnizoana Galați.
1899
- Marile Unități subordonate Comandamentului Marinei Militare s-au
reorganizat în Comandamentul Diviziei de Mare cu sediul la Constanța
și Comandamentul Diviziei de Dunăre cu sediul la Galați.
1901
- prin Înalt Decret nr. 997 a fost modificat articolul 2 din
Decretul nr. 2396 din Legea de organizare a Marinei Militare,
Comandamentul Marinei Militare mutându-se de la București la Galați.
Prin Regulamentul pentru punerea în aplicare a Legii de organizare a
Marinei Militare, s-a stabilit o nouă organigramă, care cuprindea:
Comandamentul Marinei Militare cu sediul la Galați, Divizia de
Dunăre cu reședința la Galați, Depozitul Echipajelor cu
Comandamentul la Galați, Divizia de Mare cu sediul la Constanța,
Depozitul de echipament cu Atelierul de confecții la Galați,
Arsenalul Marinei cu reședința la Galați, Depozitul de muniții și
torpile de la Galați.
1907
- prin Înaltul Decret nr. 1795 s-a trecut la o nouă reorganizare a
Marinei Militare, mai aproape de contextul intern și internațional
de la începutul secolului al XX-lea.
1912
- prin Legea de organizare, Marina Militară cuprindea următoarele
structuri de comandă și execuție: Comandamentul Marinei Militare,
Divizia de Dunăre (Apărarea Fluvială), Divizia de Mare (Apărarea
Maritimă), Școlile Marinei, Depozitele, Depozitele Generale ale
Marinei, Arsenalul Marinei Militare.
1914
- 28 iulie – Austro-Ungaria a atacat Serbia, declanșându-se prima
conflagrație mondială.
- 30 iulie – Rusia a decretat mobilizarea generală, sprijinind
Serbia.
- 1 august – Germania a declarat război Rusiei.
- 3 august – Germania a declarat război Franței.
- 5 august – Anglia și dominioanele sale au declarat război
Germaniei.
- 6 august – Austro-Ungaria a declarat război Rusiei, iar Serbia a
declarat război Germaniei.
1916
- Comandamentul Marinei își avea sediul la Galați.
- 15 august – Marina se mobilizează și efectivele ei intră în luptă
în noaptea de 14/15 august prin atacul de noapte de la Rusciuck
asupra navelor de Dunăre ale Imperiului Austro-Ungar.
- 25 august – se constituie flota româno-rusă din Flota de
Operațiuni împreună cu trei canoniere rusești. Aceasta se va afla
sub comanda contraamiralului Negrescu.
- 15 decembrie – la comanda Flotei de Operațiuni vine comandorul
Vasile Scodrea.
1917
- ianuarie – sunt înlocuiți la comandă și trecuți în rezervă 20 de
ofițeri care se opun trimiterii Flotei de Operațiuni la Odesa.
- ianuarie – contraamiralul Eustațiu Sebastian este înlocuit de la
comanda Marinei cu contraamiralul Constantin Bălescu.
- 9 ianuarie 1917 - contraamiralul Eustațiu Sebastian a fost numit
director superior în cadrul Direcției marinei din Ministerul de
Război.
- în locul contraamiralului Bălescu, în funcția de director al
Serviciului Marinei în Marele Cartier General, a fost numit
comandorul Constantin Periețeanu.
1920
- 15 mai 1920 – noua ordine de bătaie a Marinei în anul bugetar
1920-1921.
1921
- 11 martie – prin Decretul nr. 835 se crează Insepctoratul Tehnic
al Marinei cu sediul la București.
- 23 martie 1921 – noua ordine de bătaie a Marinei care este
împărțită pe 7 unități administrative.
1924
- 2 ianuarie – prin decretul nr. 302 se înființează Inspectoratul
General al Marinei.
1925
- 7 noiembrie – prin Înaltul Decret Regal nr. 3024 devenea comandant
inspevtor tehnic și direcor superior al Marinei.
1929
- 2 august – se dă Legea de organizare a ministerelor.
1930
- 13 mai – se dă Legea relativă la organizarea armatei.
1931
- se botează distrugătoarele de tip ,,R”.
- se oferă bricului ,,Mircea” semnul onorific ,,40 de ani în
serviciu”.
- 15 iunie – Comandamentul Marinei se mută la Constanța în sediul
actualului Muzeu al Marinei.
- 15 decembrie – prin Decretul Regal nr. 4063 denumirea de ,,Marina
de Război” este înlocuită cu ,,Marina Regală”.
1932
- 4 mai – se emite Legea de organizare a armatei.
- 8 iunie – se emite Legea pentru modificarea organizării și
funcționării M.Ap.N.
- Comandantului Marinei i se intentează un proces de către M.Ap.N.,
prin care era acuzat de un deficit în valoare de 51.628.000 lei.
1933
- 28 martie – prin decizia Înaltei Curți de Conturi comandantul
Marinei este absolvit de plata sumei imputate.
1934
- aprilie comandantul Marinei împreună cu Șeful Statului Major al
Armatei Române, generalul Ion Antonescu, au participat la ieșirea pe
mare a canonierelor.
- 21 septembrie – comandantul Marinei în cadrul altei aplicații
majore, își stabilea punctul de comandă pe distrugătorul ,,Regele
Ferdinand”.
1935
- 15 august – M.S. Regele Carol al II-lea decora pe comandantul
Marinei, contraamiralul Ioan Bălănescu și pe primarul orașului
Constanța, dl. Horia Grigorescu.
1936
- 13 noiembrie – se constituie Ministerul Aerului și al Marinei
(M.A.M.) pe structura Subsecretariatului de Stat la Aerului.
1937
- 13 februarie – începe sămfuncționeze M.A.M.
- Comandantul Marinei făcea o cerere pentru înlocuirea Comisiei
Europene a Dunării cu o Comisie Internațională a Dunării și trecerea
lucrărilor tehnice de la C.E.D., cât mai repede sub autoritatea și
conducerea României.
1938
- 22 octombrie - odată cu medalierea celor patru monitoare tip
,,Kogălniceanu” cu Semnul onorific de XXV de ani de serviciu s-a
sărbătorit și reînnoirea și reînarmarea acestor nave, operațiuni ce
s-au desfășurat sub directa îndrumare a contraamiralului Eugeniu
Roșca.
- Octombrie – au luat sfârșit manevrele regale, exercițiu tactic de
mare amploare la care participaseră, pentru prima oară de când
luaseră ființă, toate unitățile Marinei Regale de la mare, alături
de unități de Infanterie Marină, Geniu și Artilerie, precum și a
altor unități ale Armatei de Uscat.
1939
- 3 ianuarie - viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei
Regale, a inspectat toate unitățile, atât de la mare cât și de la
Dunăre.
- 9-10 mai - Marina Regală a participat la parada dedicată zilei
independenței de stat a României și a zilelor regale cu o companie.
- 17 mai - a sosit în țară și a intrat în serviciul Marinei Militare
nava-școală ,,Mircea”, velier tip bark (navă cu trei arbori)
construit în anii 1938-1939 la Șantierul Naval ,,Blohm und Woss” din
Hamburg, Germania.
- 20 iunie - Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, suveranul
statului român, participa la botezul primei nave de război
construită într-un șantier naval din România – puitorul de mine
,,Amiral Murgescu”.
- 11 iulie - a avut loc călătoria de studii organizată de Marele
Stat Major, sub conducerea generalului Țenescu, șeful Marelui Stat
Major, la care au luat parte generalul adjutant Mihail, subsecretar
de stat al M.Ap.N., generalul inspector de armată Ciupercă, 36 de
generali comandanți de mari unități iar, din Marina Regală,
viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale,
contraamiralul Victor Schmidt, comandantul Litoralului Maritim,
contraamiral Gheorghe Koslinski, comandantul Diviziei de Dunăre,
comandorul Ioan Gheorghiu, șef de stat major din Comandamentul
marinei Regale și locotenent-comandorul Victor Voinescu, șeful
Biroului Marinei din Marele Stat Major.
- 14 iulie - ministrul Aerului și Marinei, însoțit de comandantul
Marinei, a plecat la Giurgiu, unde generalul adjutant Paul
Teodorescu a inspectat navele Escadrilei de Monitoare, comandate de
comandorul Paul Zlatian.
- 23 octombrie - Comitetul Consultativ al Marinei s-a întrunit sub
președinția viceamiralului Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale,
pentru a stabili pregătirea materială a Marinei pentru mobilizare.
1940
- ianuarie - Comitetul Consultativ al Marinei s-a întrunit la
Ministrul Aerului și Marinei, sub președinția viceamiralului Petre
Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale pentru a stabili necesarul
pentru o ipoteza minimală în cadrul programului naval.
- 27 februarie - Comitetul Consultativ al Marinei, prezidat de
viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale s-a
întrunit pentru a lua în discuție și a stabili organizarea Marinei
Regale pe timp de pace.
- 1 aprilie - Prin ,,Înaltul Decret Regal nr. 634 și 635” au fost
înființate Regimentul Geniu Marină, Batalionul Infanterie Marină și
Divizionul de Artilerie, rezultate din desființarea Apărărilor Fixe.
- 3 martie – Prin ,,Înaltul Decret Regal nr. 611” s-a deschis un
credit extraordinar special de 2.070.099.771 lei, respectiv
129.594.103 lei cheltuieli de înzestrare a Aviației și Marinei și
137.505.668 lei cheltuieli de înzestrare a Marinei.
- 20 mai - Comitetul Consultativ al Marinei s-a întrunit sub
președinția viceamiralului Bărbuneanu.
- 23 septembrie - conducătorul statului român, generalul Ion
Antonescu l-a numit la comanda Marinei regale pe viceamiralul Eugen
Roșca.
- 16 octombrie - a fost emis Decretul Lege nr. 3488 pentru
desființarea Ministerului Aerului și Marinei și înființarea
Subsecretariatelor de Stat ale Armatei de Uscat, al Aerului și
Marinei și al Înzestrării și Administrației Armatei.
1941
- 12 martie – prin Ordinul Comandamentului Marinei Regale nr. 663
din a luat ființă Comandamentul Artileriei de Coastă.
- 7 iunie - prin Ordinul de Operații nr. 200 transmis de comandantul
Marinei Regale, viceamiral Eugeniu Roșca, s-a constituit ,,Gruparea
Navală de Minare”, condusă de comandorul August Roman.
- 21 iunie - prin Ordinul de Operații nr. 44, transmis forțelor din
subordine, comandantul Marinei Regale, viceamiralul Eugeniu Roșca a
anunțat forțele din sibordine că: România se găsește în stare de
război cu Uniunea Sovietică.
- 25 octombrie - prin Ordinul de Operații nr. 8 al Comandantului
Marinei Regale Române, s-a luat măsura constituirii, de către Forța
Navală Maritimă comandată de comandor Alexandru Bardescu, a unor
grupări de siguranță: Gruparea de Dragaj, Gruparea de Escortă și
Gruparea de Siguranță.
- 16 decembrie 1941 - Prin Î.D.R. nr. 3412, contraamiralul Ioan
Georgescu a fost numit comandantul Marinei și șef al Statului Major
al Marinei.
1944
- 23 ianuarie 1944 - Prin D. M. nr. 387 din, C. M. M. s-a
transformat în Statul Major Marină, contraamiralul Ioan Georgescu
fiind numit șeful acestuia.
- 14-24 aprilie - prima fază a Operațiunii ,,60.000” - împreună cu
Marina germană, Comandamentul Marinei a coordonat escorta a 25 de
convoaie retrase din Crimeea, totalizând 72.358 de militari (20.779
români, 29.494 germani, 723 slovaci, 15.055 voluntari ruși, 2.559
prizonieri, 3.748 civili).
- 9 și 13 mai - a doua fază a Operațiunii ,,60.000” - au fost
evacuați 47.825 de militari (15.078 răniți, 28.992 germani, 336
voluntari ruși, 52 prizonieri, 3.367 civili).
- 23 august - Marina Regală a avut un efectiv total de 21.016 oameni
(858 ofițeri, 1.417 subofițeri, 18.741 trupă) și erau repartizați: -
operativ – 19.104 oameni; - interior – 1.912 oameni. Din efectivul
operativ: 4.106 – oameni încadrare navele maritime; 2.405 – oameni
încadrare navele fluviale; 12.593 – oameni încadrare unitățile
terestre ale marinei (Infanterie marină, artilerie de coastă,
transmisiuni și pionieri).
1945
- 1 martie - ia ființă Comandamentul Marinei Regale, care va avea în
subordine toate comandamentele, unitățile și formațiunile ce aparțin
Marinei Regale; se desființează Comandamentul Litoralului Maritim și
Fluvial și se înființează în locul său Comandamentul Teritorial al
Marinei cu atribuțiuni de mobilizare, rechiziții și administrative
pentru întreaga marină.
- Mai - prin Î. D. nr. 1526/1945, domnul comandor Bălan Iacob,
secretar general la S.S.M. a fost înaintat la gradul de
contraamiral. Prin noua organizare s-a înființat la Ministerul de
Război – Biroul personalului și Biroul Marinei, care nu exista până
atunci.
- Iunie - prin Î. D. 1838/1945, domnul viceamiral (r) Bărbuneanu
Petre, ministru subsecretar de stat al Marinei a fost înaintat la
gradul de amiral în rezervă.
- 12 octombrie - în portul Galați, la bordul distrugătorului
„Mărășești”, s-a desfășurat solemnitatea restituirii de către
U.R.S.S. a navelor românești de război și comerciale, prevăzute în
convenția încheiată la Moscova la 1 septembrie 1945.
- 13 octombrie - prin Instrucțiunea nr. 21.127 din 2 octombrie 1945
ale Marinei Regale cabinet, a luat ființă în Subsecretariatul de
stat al Marinei - Direcția pentru Educație, Cultură și Propagandă.
1946
- 10 decembrie - Prin Î.D.R. nr. 3958 comandorul Eugeniu Săvulescu a
fost numit comandantul Marinei.
1947
- În conformitate cu Î. D. nr. 1661 din 9 august 1947 și
Instrucțiunile speciale nr. 41900 din 15 august 1947 ale Marelui
Stat Major, Marina Regală a trecut la o nouă organizare potrivit
prevederilor Tratatului de pace și a posibilităților reale. S-au
desființat următoarele unități și formațiuni: Batalionul Mixt
Marină, Flotila Apărării sub Apă, Comisia supraveghere Constanța,
Comisia supraveghere Galați, Comisia supraveghere Brăila, Comisia
supraveghere Giurgiu, Comisia supraveghere Tr. Severin, Arsenalul
Marinei Regale, a trecut la Ministerul Industriei și Construcțiilor,
Depozitul de echipament Țăndărei, Depozitul sanitar, Depozitul de
imprimate.
S-au înființat: Batalionul Infanterie Marină, Batalionul Geniu
Marină, Gruparea Depozite Marină din M.A.N., Atelierul de reparații
al C. F. Fl.
S-au transformat: Divizionul art. marină în Regimentul artilerie
marină, Subdepozitul de Mine Tulcea, în depozitul A.S.A. Tulcea,
fiind scos din organizarea D.M.E.M.
Și-au schimbat denumirea: Comandamentul Apărării Litoralului Maritim
și Fluvial, se va numi „Comandamentul Apărării Litoralului Maritim”,
Atelierul „Stoicescu” se va numi Atelierul de reparații al
Comandamentului apărării Litoralului Maritim (Atelierul de reparații
C.A.L.M.), Depozitul A.M.G.T. Otopeni se va numi Depozitul de
Materiale de întreținere și transmisiuni Otopeni, Depozitul de
muniții Țăndărei se va numi Depozitul de Munițiuni Călărași
Și-au modificat subordonarea: Depozitele de Munițiuni Hinog și
Călărași, Depozitul A.S.A. Tulcea și Depozitul
Materiale-Întreținere-Transmisiuni Otopeni, trec sub ordinele
Direcției Înzestrării Marinei din M.A.N., prin gruparea Depozite
Marină M.A.N.
- 23 august - comandorul Ioan Cristescu a fost avansat la gradul de
comandor, la 1 septembrie, devenind șef de Stat Major la C. M. M.
- 31 decembrie – dispunerea înlocuirii denumirilor de ,,Marina
Regală” și ,,Comandamentul Marinei Regale” cu ,,Marina Militară” și
,,Comandamentul Marinei Militare” și înlocuirea stemei regale de la
pavilioanele navelor.
1948
- 17 septembrie - Comandamentul Marinei Militare a înființat
Batalionul Observare Marină cu sediul la Constanța.
- 15 decembrie - comandorul Ioan Cristescu a preluat comanda Marinei
Militare.
1949
- 8 februarie - Comandamentul Marinei Militare a fost reorganizat și
a început să funcționeze conform schemei aprobată de M.St.M.
- 19 aprilie - în conformitate cu „Planul de muncă” al C.M.M. și cu
ordinul M.A.N. s-a înființat la M.St.M. lucrarea cuprinzând
propunerile Comandamentului privitor la:
organizarea maximală a Marinei Militare (de război și de pace) și
programul naval.
- 1 august - în conformitate cu Ordinul C.M.M. nr. 48181 din 28
iulie 1949, cu începere de la 01 august 1949 au intrat în vigoare
noile denumiri ale unităților Marinei Militare: Apărarea Litoralului
– Comandamentul Forțelor Maritime, Forța Fluvială – Comandamentul
Forțelor Fluviale, Forța Fluvială – Detașament Spate C.F.M., Baza
Maritimă – Baza Forței Navale, Baza Fluvială – Baza Forțelor
Fluviale, Regimentul 1 Artilerie Coastă – Sectorul Maritim nr. 3,
Grupul Infanterie Marină – Sectorul Maritim nr. 1, Batalionul
Observare Marină – Sectorul Maritim nr. 2, Batalionul Observare
Marină – Sectorul Fluvial nr. 1, Batalionul Geniu – Batalionul
instrucție, transmisiuni, marină, Flota Maritimă – Comandamentul
Forței Navale, Școlile Marinei – Școala Ofițeri Marină, - Școala
Submaiștri Marină.
1950
- 18 - 24 ianuarie - Comandamentul Marinei Militare a organizat, la
Constanța, o convocare a marilor unități de marină din Dobrogea, în
cadrul căreia s-a executat un joc de război pe hartă cu simplă
partidă cu tema Apărarea unei porțiuni de litoral.
- 14 - 28 aprilie - C.M.M. a organizat la Constanța, în cadrul
pregătirii operativ-tactice un joc de război cu simplă partidă:
„Apărarea Litoralului Maritim, contra unei încercări de debarcare
inamice”. La acest joc de război au participat colectivele de
conducere ale: Comandamentului Forțelor Maritime, Apărării
Litoralului, Forței Navale, Brigăzii 25 Moto și Escadrila
Hidroaviație.
- 5 -11 octombrie - S-a desfășurat aplicațiunea cu trupe a Marinei
Militare cu tema: „Apărarea litoralului maritim împotriva
incursiunilor și debarcărilor inamice”.
1951
- 24 iulie - prin D. C. F. A. nr. 2739 comandorul Emil Grecescu a
fost numit comandant al Marinei Militare.
1952
- decembrie - contraamiralul florea Diaconu a fost numit comandantul
Marinei Militare.
1954
- 13 aprilie - Prin H. C. nr. 512 și Ordinul M.F.A. nr. M. C.
0765/1954, contraamiralul Mihail Nicolae a fost numit comandantul
Forțelor Maritime Militare.
1955
- divizioanele cuprinzând navele maritime și apărările maritime au
fost subordonate Comandamentului Forțelor Maritime Militare.
1958
- 25 mai - În conformitate cu Ordinul ministrului Forțelor Armate
ale R. P. R. nr. C. L. 0056, privitor la restructurarea cadrului de
pace a Forțelor Maritime Militare, în perioada 5-30 iunie 1958 s-a
realizat reorganizarea Comandamentului Forțelor Maritime Militare.
1961
- 14 aprilie - Prin Directiva ministrului Forțelor Armate Nr. CL
0020, Marina Militarã a fost reorganizată în întregime, majoritatea
unităților de luptă și de asigurare tehnico-militară fiind dislocate
în garnizoana Mangalia.
- 19 aprilie - viceamiralul comandor Gheorghe Sandu a devenit
comandantul Marinei Militare.
1962
- 12-13 februarie - În portul și rada Mangalia, sub comanda șefului
de Stat Major al Marinei Militare, contraamiralul Victor Bogdan s-a
desfãșurat exercițiul tactic cu tema Scoaterea forțelor de sub
loviturile inițiale și lichidarea urmărilor atacului atomic.
1963
- 18 noiembrie - Prin H.C.M. nr. 920 contraamiralul ing. Grigore
Marteș a fost numit comandant al Marinei Militare.
1973
- 13 decembrie - contraamiralul Sebastian Ulmeanu a preluat comanda
Marinei Militare.
1979
- 14 martie - căpitan de rangul I Ioan Mușat a devenit comandant al
Marinei Militare.
1981
- 9-13 iunie - Comandamentul Marinei Militare a condus aplicația
tactică cu trupe a marilor unități și unităților Marinei Militare cu
tema Apărarea zonei maritime și fluviale pentru respingerea
agresiunii inamicului dinspre mare și fluviu și pregătirea pentru
apărarea litoralului independent și în cooperare cu forțe din
trupele de uscat, aviația militară, trupele A. A. T., de grăniceri
și gărzi patriotice, concomitent cu executarea mobilizări.
1982
- 20-28 decembrie - Comandamentul Marinei Militare a fost redislocat
din cazarma nr. 1275 Mangalia în imobilul din str. Remus Opreanu nr.
13 Constanța (cazarma nr. 447).
1983
- 30 august-1 septembrie - Comandamentul Marinei Militare a
desfășurat aplicația ,,TOMIS ‘83”.
1985
- 8-14 octombrie - Sediul Comandamentului Marinei Militare a fost
redislocat din cazarma 477 din str. Remus Opreanu nr. 13 în cazarma
1369, în spațiul Institutului de Marină ,,Mircea cel Bătrân”.
1989
- 30 decembrie - amiralul MihaiAron a fost numit comandant al
Marinei Militare.
1990
- Mai - sediul Comandamentului Marinei Militare a fost redislocat
din cazarma 1369 aparținând Academiei Navale ,,Mircea cel Bătrân”,
în cazarma 477 preluată de la O. N. T. Litoral, clădire din care s-a
mutat în anul 1985.
- 12 aprilie - contraamiralul Gheorghe Anghelescu a fost numit
comandantul Marinei Militare.
- 26 iunie-4 iulie 1990 - desfășurarea uneia dintre primele misiuni
tactice de după revoluție condusă de C. M. M.: aplicația tactică de
comandament pe hartă, cu transmisiuni în teren cu tema ,,Realizarea
dispozitivului operativ și conducerea acțiunilor de luptă în cadrul
operației de apărare a litoralului și fluviului. Respingerea
acțiunii inamicului în Delta Dunării și zona lacurilor. Cooperarea
cu celelalte forțe teritoriale la apărarea litoralului în condițiile
folosirii intense de către inamic a grupărilor navale de lovire,
desantului maritim și aerian, trupelor aeromobile și de
cercetare-diversiune”.
1991
- 3-10 iunie - s-a desfășurat aplicația de comandament cu trupe
executată cu aviația militară, sub denumirea IUNIE-91, cu tema
,,Trecerea M. M. de la starea de război prin mobilizare. Pregătirea
și ducerea operației de apărare a Dobrogei”.
1993
- 30 noiembrie - Comandamentul Marinei Militare a fost reorganizat
în Statul Major al Marinei Militare.
1994
- 4 august - se constituie Comandamentul Flotei Maritime.
1995
- 15 aprilie - se reînființează Flotila de Dunăre.
- 8-13 iunie - Statul Major al Marinei Militare a organizat și
condus o aplicație în Marea Neagră alături de forțe navale NATO, cu
numele de cod COOPERATIVE RESCUE ’95.
1996
- 21-27 iulie - România a găzduit desfășurarea celei mai complexe
aplicații militare de până atunci din Marea Neagră, COOPERATIVE
PARTNER ’96.
- 23 noiembrie- se înmânează pavilionul de luptă monitorului Lascăr
Catargiu.
1997
- 1 mai - Contraamiralul Traian Atanasiu este numit șeful Statului
Major al Marinei Militare.
1998
- 14-27 iunie - Statul Major al Marinei Militare a organizat
COOPERATIVE PARTNER ’98, cea mai amplă acțiune desfășurată în
bazinul Mării Negre până la acea dată, sub auspiciile
Parteneriatului pentru Pace.
2000
- 30 martie - Statul Major al Marinei Militare își schimbă denumirea
în Statul Major al Forțelor Navale.
- 18-21 aprilie - la Istanbul a avut loc cea de-a treia Reuniune a
comandanților Marinelor Militare din Marea Neagră, România fiind
reprezentată la această activitate de viceamiralul Traian Atanasiu,
șeful Statului Major al Forțelor Navale.
2002
- 1 ianuarie - contraamiralul Corneliu Rudencu este numit șef al
Statului Major al Forțelor Navale.
2003
- 3 februarie - la București, în Băneasa, a avut loc inaugurarea
noului sediu al Statului Major al Forțelor Navale.
2004
- 1 aprilie - contraamiral dr. Gheorghe Marin este numit șef al
Statului Major al Forțelor Navale.
2006
- 3 noiembrie - contraamiral de flotilă Dorin Dănilă este numit șef
al Statului Major al Forțelor Navale.
