De la Pireu la Livorno

Cea mai lungă etapă a marşului de instrucție din acest an cu durata de şase zile şi 900 de mile marine a început odată cu plecarea noastră de la cheul portului Pireu cu cap compas Canalul Corint din Istmul Peloponezului. În marşurile anuale de instrucție, Nava-Școală „Mircea” a tranzitat de mai multe ori canalul, în ambele sensuri, iar acum, în 2024, pentru al doilea an consecutiv. Prin parcurgerea lui – are o lungime de peste 6,3 kilometri - se câştigă aproximativ 300 de mile marine sau două zile de marș.

Furtună în Canalul Corint 

Anul acesta am avut parte de o traversare mai dificilă, deoarece vremea s-a schimbat chiar la intrarea în canal şi după temperaturile de peste 40 de grade din zilele precedente a urmat o furtună puternică ce a ținut până aproape de capătul canalului.

Tranzitarea se face cu motor, dar cu parâmă dată la un remorcher în prova, pentru mai multă siguranță. Canalul are o lățime de 24,6 metri, suficientă pentru velierul nostru, o adâncime de 8 metri şi este traversat de mai multe poduri, cele mai spectaculoase fiind în secţiunea de la intrarea dinspre Golful Saronic.

Cursuri şi noduri în Marea Ionică

Noaptea ieşeam din Golful Corintului pe sub podul Rio Antirio, deșteptarea ne găsea în Marea Ionică iar la prânz treceam deja printre insulele Kefalonia şi Zakinthos, coborând uşor spre sud-vest. La bord viaţa şi practica studenţilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” îşi urmează cursul, o parte dintre cadeţi sunt în cazarmă unde locotenent-comandorul Octavian Volintiru, şeful practicii (în 2007 era cadet la bord în marşul care a inclus atunci şi o escală la Toulon, locul unde vom ajunge şi noi din nou peste doar câteva zile) predă un curs despre cunoaşterea navei iar la puntea centru au loc ateliere de marinărie.

Sunt implicați toți maiștrii puntişti, ai bordului sau din echipajul temporar, detaşaţi aici de la navele fluviale sau maritime: M.m. II Gabriel Tomiţă, şeful de echipaj, M.m. pr Marian Ciocan, M.m. II Ionuţ Ruginescu, M.m. II  Cătălin Bunea, M.m. I Ionuţ Georgescu și M.m. I Laurenţiu Bahmacenco. Este primul contact al cadeţilor cu sifleea și nodurile marinărești. Printre ei şi Zaklina Maksimova, unul dintre cei doi cadeţi din Letonia, care s-a integrat foarte bine printre cadeţi şi îi place viaţa la bord. „Taina” nodurilor marinăreşti este mai greu de „desfăcut”, acum au pus pentru prima dată mâna pe o saulă, dar până la sfârşitul marşului vor învăţa să facă nu mai puţin de 15 noduri marinărești.

După-amiaza, maistrul militar clasa a II-a Alexandru Opincaru prezintă cadeților echipamentele pentru vitalitatea navei, pentru lupta împotriva focului şi a găurilor de apă. Cadeţii sunt curioşi, pun întrebări, testează echipamentele, se îmbracă cu costumele de protecţie şi mânuiesc fiecare furtunele de incendiu. Vor urma şi alte astfel de exerciţii, utile, pentru că în anul III vor studia vitalitatea navei şi vor avea nevoie de astfel de cunoştinţe şi când vor ajunge la bordul navelor.

Cum au devenit cadeţii gabieri în arborada N.Ş. „Mircea”

După Zakinthos a urmat o zi şi jumătate de navigat în mare liberă, departe de orice insulă, pe o distanţă de 200 de mile în linie dreaptă până la coasta italiană. Cadeții au reluat antrenamentele în arboradă, s-a definitivat repartizarea lor pe vergi şi au urmat cursuri bilingve pentru învăţarea tututror velelor, manevrelor fixe şi mobile din arboradă. De ce? Deoarece toate anunţurile şi ordinele pe navă se dau atât în limba română cât şi engleză pentru cadeţii străini. Au mai exersat şi salutul pe vergi necesar pentru intrarea în viitoarele porturi de escală. Lucrul în arboradă rămâne antrenamentul favorit al cadeţilor.

„Acolo sus este foarte frumos, bate o briză răcoritoare şi deşi iniţial am fost puţin temător, cu fiecare urcare mă simt din ce în ce mai degajat. La început am fost repartizat la verga trincă (prima vergă de jos de la arborele trinchet din prova) acum am mai făcut un mic pas către verga superioară, gabier. Despre marşul de instrucţie vă spun că este o experienţă frumoasă şi necesară în acelaşi timp pentru noi, ca viitori ofiţeri ai Forţelor Navale Române. Visez la acest marş nu doar din Colegiul Naţional Militar „Alexandru Ioan Cuza”, ci încă din ultima vară din gimnaziu, aflasem că fusesem admis la colegiu şi mă uitam deja pe Youtube la filmuleţe cu Nava-Şcoală „Mircea” din marşurile de instrucţie şi îmi amintesc că îmi doream să ajung aici. Cel mai plăcut moment al marşului de până acum? Categoric, antrenamentele din arboradă!” – ne-a declarat studentul caporal Matteo Damaschin.

Cum se întreţine aspectul navei

Viața pe Nava-Şcoală „Mircea” nu înseamnă doar antrenamente în arboradă. Imaginea impecabilă a velierului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, aşa cum îl văd vizitatorii la Ziua Marinei sau în porturile de escală, are în spate multe ore de muncă sau, în termeni tehnici, lucrări de mentenanță. Aspectul „marinăresc” al navei se menține prin efort permanent. Așa că, indiferent de zi sau oră, pe punţile exterioare o să întâlniţi membri ai echipajului care, echipaţi corespunzător, marţagonesc (îndepărtează rugina cu ajutorul marţagonului, un fel de ciocan) şi piturează (vopsesc), şlefuiesc şi lăcuiesc suprafețele de lemn sau furbisează (curăță și lustruiesc) obiectele din alamă. Cum aceasta a fost etapa cea mai lungă din actualul marş de instrucție timpul a fost valorificat și folosit pentru a menține velierul-ambasador al României pe mările și oceanele lumii în cea mai bună stare.

Etna şi Messina

Duminică, chiar înainte de răsărit, intram în Strâmtoarea Messina, cea care desparte Italia continentală de insula Sicilia. În acest marş o să o traversăm din nou, în sens invers, atunci când vom pleca din Palermo spre ultima noastră escală, cea de la Bodrum din Turcia. Am trecut pe lângă Vulcanul Etna care, așa cum ne-a obișnuit în ultimii ani, este încă activ. Am continuat să navigăm în Marea Tireniană pentru următoarele trei zile până la Livorno, aflat la limita Mării Ligurice, am trecut pe lângă cunoscutele insule Ischia şi Capri, dar și pe lângă vulcanul Stromboli.

Om la apă!

Pe mare trebuie să fii pregătit să faci față situațiilor de criză. Poate tocmai de aceea a fost ordonată într-o după-amiază de duminică executarea exercițiului de recuperare a omului căzut peste bord. Exercițiul ce a fost condus de căpitanul Ştefan Scutelnicu este parte integrantă din instrucţia cadeţilor şi membrilor echipajului Navei-Şcoală „Mircea”.

„Oscar”, manechinul care joacă rolul omului căzut în mare, a fost aruncat peste bord și recuperat cu echipa din bombardul coborât la apă. Totul s-a desfășurat respectând timpul regulamentar din barem, iar studenții au putut observa toate detaliile manevrei de recuperare a omului căzut peste bord.

La Livorno am intrat miercuri, 10 iulie, pentru o escală cu durata de doar două zile, ce vor fi pline de activități pentru cadeţii de la bord deoarece aici se află Academia Navală a Marinei Militare italiene.

Corespondență transmisă de Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare: