"Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic."
Albert Einstein

Lacrimi la despărțirea de Germania

Ploaia a fost o constantă pe toată perioada escalei NS Mircea la Wilhelmshaven și nu avea cum să lipsească tocmai de la ceremonia de plecare a navei. O ceremonie sobră, nemțească, i-am putea spune, în care marșurile intonate de fanfara Regimentului de Aviație și puținii marinari prezenți pe cheu, au fost singurele elemente care ne-au amintit de ceremonialurile organizate la sosirea sau la plecarea NS Mircea în/din misiuni.
A plouat la Wilhelmshaven, parcă într-o încercare de a masca lacrimile părinților cadeților germani aflați la bordul NS Mircea. Despărțirile sunt emoționante întotdeauna, dar parcă cea de astăzi a fost una mai specială; chiar dacă prima serie de cadeți germani se va debarca peste trei săptămâni în portul Palma de Mallorca, emoții au avut și ei și părinții sau rudele lor aflate pe cheu. Au fost strângeri în brațe, au fost batiste fluturând pe cheu, au fost lacrimi la despărțire, au fost lucruri firești, atât de simplu exprimate fără cuvinte. E greu să spui ce te impresionează cel mai mult la un astfel de moment, dar cu siguranță plânsul unei mame ascunzându-se în spatele unei umbrele, nu are cum să te lase indiferent.
Mircea a plecat din portul Wilhelmshaven cu 34 de cadeți români și 46 de cadeți germani la bord, cu instructori și personal medical români și germani, pregătit să mai scrie o pagină în istoria Forțelor Navale. Și nici n-ar avea cum să nu facă asta atâta timp cât este prima dată când Marina Germană a încredințat pregătirea cadeților ei de anul I, unei alte marine, cea română, iar așteptările sunt mari de ambele părți.
"Întotdeauna între oamenii inteligenţi există un limbaj comun", scria Alexandru Paleologu, iar activitățile de pregătire ale cadeților desfășurate în această săptămână au demonstrat acest lucru. Marinăria este o profesie vocațională, cu un limbaj specific, înțeles și acceptat de toți cei din breaslă, astfel încât bariera de limbaj a fost depășită ușor, iar cu seriozitate, cadeții germani s-au acomodat repede cu programul și comenzile de la bordul navei.
Antrenamentele de întindere și strângerea velelor, rolurile și antrenamentele de brațări – au reprezentat în linii mari programul zilnic de pregătire comună al cadeților. Și, spre suprinderea tuturor, în ciuda temerii inițiale cauzate de barierele de limbaj – comenzile în limba română fiind dublate în limba engleză – integrarea cadeților a fost foarte bună, iar antrenamentele reușite. Urmează să vedem în perioada următoare cum se vor descurca atunci când vor trebui să întindă velele pentru a căuta vântul favorabil la bordul NS Mircea.
Spuneam și în corespondența trecută că încă din primele zile cadeții germani au fost repartizați și pe sectoarele de curățenie și în servicii, alături de colegii lor români; în acest moment sunt deja în primele servicii de cart pe mare, în comanda de marș a navei, limba engleză devine o constantă iar lucrul și traiul în comun îi face pe cadeții români să-și perfecționeze deprinderile de comunicare în această limbă.
Plecată dimineața din Wilhelmshaven, Nava Școală Mircea navigă acum prin Marea Nordului, îndreptându-se spre Portugalia. Până la următoarea escală, urmează 10 zile pe mare, timp în care instrucția de specialitate în domeniul navigației sau al motoarelor va fi dublată de observații la coastă și recunoașterea reperelor, activități de matelotaj, navigație cu vele – dacă va fi vânt favorabil - și lucru în echipe mixte la toate activitățile. Și, peste toate, urmează perioada de acomodare pentru cadeții germani sau reacomodare pentru cadeții români, cu mișcarea navei și răul de mare și cu... lipsa semnalului de telefonie mobilă.
"Viața nu este ce ai trăit, ci ce iți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti", Gabriel Jose Garcia Marquez.
La finalul acestui marș de instrucție, dincolo de lacrimile despărțirii cadeților germani de familii văzute în Wilhelmshaven, dincolo de greutățile vieții de la bordul unui velier - știute de toți cei care au trecut odată pe bric -, pentru cadeții români și pentru echipajul NS Mircea va rămâne și această mândrie că sunt primii care participă la instruirea cadeților altei marine pe o navă românească. Și de ce nu, de modul în care se va desfășura această instruire, vor depinde viitoarele activități de pregătire ale cadeților Marinei germane sau poate ale unei alte marine, aici la bordul legendarului velier românesc.
Cu speranța că vom avea înțelepciunea de a trăi experiențe frumoase la bordul navei, până la următoarea corespondență, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranță și încredere!