„Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.”
Liviu Rebreanu

Golful Biscaya, 15 august

„La mulţi ani” de pe NS Mircea de Ziua Marinei Române

„Good morning Mircea!” - mesajul audio cu care ne trezim în fiecare dimineaţă - în limba engleză din momentul ambarcării cadeţilor germani la bord -, realizat de studenta-caporal Mădălina Constantinescu, ne-a prezentat astăzi printre altele, semnificaţia zilei de 15 august – Ziua Marinei Române - şi faptul că au mai rămas 38 de zile din acest marş de instrucţie.
O dimineaţă mohorâtă de mijloc de august, în Golful Biscaya, navigând...departe de semnalul reţelelor de telefonie mobilă. După ce ne-am antrenat cu ploaia din Marea Baltică şi Germania, astăzi am ignorat picăturile de ploaie care au încercat să ne sâcâie şi să ne strice micul ceremonial de la bord. Este 15 august şi chiar dacă suntem la mii de mile depărtare de casă, nu puteam să nu sărbătorim Ziua Marinei Române
Ne-am adunat rapid la puntea centru, parcă mai entuziaşti decât altădată, ocupându-ne locul în formaţie şi aşteptând – cu o mândrie nedisimulată că suntem parte a familiei Forţelor Navale - începerea momentului festiv. Un istoric al Marinei Române moderne şi al Zilei Marinei – prezentat în limba engleză de comandorul Ioan-Gabriel Moise, comandantul NS Mircea – ne-a adus cumva pe toţi cei aflaţi la bord – români, germani, polonezi, bulgari şi chinezi - în atmosfera din urmă cu 115 ani, atunci când, prin adresa cu Nr. 6082 din 6 august 1902, Cristea Georgescu, primarul Constanţei, din dorinţa de a atrage turişti, se adresa primarilor comunelor urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara, atenţionându-i asupra semnificaţiei acestei sărbători: „Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. - Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de a fi văzute precum «regale», alergări, corabia Argonauţilor şi altele.”
Fie că suntem parte din marea familie a marinei militare sau civile sau parte a Gărzii de Coastă, fie că suntem legaţi sufleteşte de marină, fie că ne plac marea sau apele bătrânului fluviu doar în vacanţa sau concediul din vară, fie că admirăm zbuciumul mării iarna, cu toţii ne raportăm mai mult sau mai puţin, mai des sau mai rar, la întinderea nemărginită a mării sau la mirifica simfonie a Dunării.
Şi dacă atunci, la 15 august 1902, Ziua Marinei a fost marcată la bordul crucişătorului Elisabeta printr-un Te-Deum, urmat de un banchet şi serbarea marinărească propriu-zisă, acum la bordul NS Mircea ne-am încheiat momentul oficial intonând „Deşteaptă-te române” şi „Deutschlandlied”, imnurile României şi Germaniei, ultimul, ca formă de respect al cadeţilor şi instructorilor germani pentru Marina Română şi pentru faptul că a acceptat să le instruiască în marşul de instrucţie, 110 cadeţi de la Marineshule Murwik (Academia Navală) din Flensburg. Aceasta este doar una din premierele acestui marş de instrucţie, cel care aproape cu fiecare zi contabilizează activităţi şi momente în premieră, pe care însă le vi le voi prezenta în detaliu într-o altă corespondenţă.
Decalajul de fus orar, a făcut ca ceremonialul de pe Mircea să se încheie atunci când festivităţile din Constanţa se pregăteau să înceapă. Nu ne-am continuat ziua cu vreun banchet sau serbare marinărească – ca predecesorii noştri în urmă cu 115 ani – dar, astăzi s-a relaxat programul la bordul navei, dând studenţilor români şi germani deopotrivă, posibilitatea să înveţe despre leadership şi apoi să se bucure de o zi în care lectura a fost elementul principal.
„Viaţa este un voiaj spre acasă”, scria Herman Melville. Spre acasă ne-am îndreptat şi noi gândurile astăzi, poate un pic mai mult decât ieri, gandindu-ne la echipajul marinei – din care cu mândrie facem şi noi parte -, la colegii noştri care au prezentat activitatea Forţelor Navale în cadrul exerciţiilor şi manifestărilor organizate în toate oraşele porturi, la oficialităţile centrale sau locale care i-au urmărit pe marinari şi cărora poate am reuşit să le mişcăm gândul către marină şi să-i facem să vibreze apoi „marinăreşte”, amintindu-şi de noi şi după ce ecoul acestor festivităţi se va fi estompat; ne-am gândit de asemenea, la toţi prietenii care şi-au serbat astăzi ziua de nume şi cărora doar aşa le-am putut transmite „la mulţi ani” şi gândurile noastre bune.
Departe de „acasă” – ne-am gândit astăzi la cei pe care i-am lăsat acasă, cărora poate, în tot acest vacarm al vieţii cotidiene, le spunem foarte rar cât de mult îi iubim, cât de mult le mulţumim că ne susţin în toată activitatea noastră şi în această provocare reprezentată de marşul NS Mircea şi cu care poate ne vom auzi abia peste trei sau patru zile, dacă vom avea noroc de sateliţi prietenoşi – aşteptând doar să ardem etape în evoluţia noastră şi să ajungem în momentul în care accesul la telefonia satelitară să reprezinte un lucru obişnuit, cum este pentru cadeţii germani, care pot folosi acest mijloc de comunicare zilnic într-un interval de timp -, departe de „acasă” ne-am gândit mai mult poate la atâtea lucruri simple cărora poate doar acum, departe de ele, le-am descoperit importanţa corectă; ne-am gândit astăzi şi la acest „acasă”, reprezentat în ultimele aproape trei luni de NS Mircea, la prietenii pe care ni i-am făcut aici, în care avem încredere şi care uneori trebuie doar să-şi dorească să vadă asta, ne-am gândit la momentele în care am zâmbit, ne-am întristat, am râs şi am plâns împreună.
„Sublimul prieteniei înseamnă mai puţin să mori pentru un prieten într-o împrejurare răsunătoare, cât să te sacrifici pentru el zilnic, neştiut de nimeni”, Stendhal.
Poate mai mult ca oricând, de Ziua Marinei Române, trebuie să ne amintim că marinarii sunt învăţaţi să lucreze împreună într-un echipaj, iar echipajul coagulează oamenii pentru a-şi desfăşura misiunile în bune condiţii; ar trebui să ne amintim de asemenea că pavilionul arborat la catargul navelor reprezintă pentru fiecare marinar datoria sfântă de a servi cu credinţă patria şi avem responsabilitatea să dovedim în fiecare zi că „suntem o armă de elită în familia Armatei României”.
La bordul NS Mircea, navigând acum în Golful Biscaya, în drumul ei către următoarea escală care va fi Lisabona, cadeţii români şi germani, alături de colegii lor bulgari, chinezi, polonezi, învaţă să simtă marea şi să lucreze împreună, pentru că dincolo de barierele iniţiale de limbă, limbajul marinăresc este unul comun iar lucrul în echipă, fundamentul misiunilor reuşite pe mare.
Cu speranţa că, vom continua să învăţăm să lucrăm în echipă, să comunicăm, că nu vom uita că încrederea este un sentiment care se câştigă foarte greu şi se poate pierde uşor, cu speranţa că vom avea înţelepciunea să ne preţuim prietenii de la bordul navei pentru care merită să facem - şi poate facem zilnic - sacrificii, până la următoarea corespondenţă, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranţă şi încredere!
La mulţi ani marinari, prin profesie, vocaţie sau pasiuni! VÂNT BUN DIN PUPA!
Herzlichen Glückwunsch an die Rumänische Marine!