Prin învolburata Mare Tireniană, la 80 de ani de la prima călătorie pe ape

Pentru aproape două zile după plecarea din Siracusa din 14 mai vremea a fost frumoasă și marea la fel. Pe înserat traversam Strâmtoarea Messina, iar noaptea doar puteam ghici undeva la tribord insula și vulcanul Stromboli. Parcă pentru a confirma ceea ce italienii numesc vremea capricioasa de primăvara - maledetta primavera, marea s-a „stricat” tot mai rău pe măsură ce ne îndepărtam de nordul insulei Sicilia și ne îndreptam spre sudul Sardiniei, prin Marea Tireniană. În următoarele zile și nopți marea a fost în permanență de gradul 3 spre 4, uneori chiar de 5, cu un vânt păcătos de travers și o hulă exasperantă, cu valurile aruncând bătrânul nostru velier în toate părțile. Pe navă răsună în mod repetat ordinul de amarare a tuturor obiectelor de la bord, iar răul de mare, în toate formele sale, pune stăpânire pe cadeți și o parte din echipaj, deopotrivă. Bătrânii „lupi de mare” îi încurajează pe mai tinerii colegi marinari; la bord sunt mulți ofițeri tineri, fie din echipajul permanent al navei, fie dintre cei detașați. Sunt nu mai puțin de patru aspiranți, dintre care trei au terminat anul acesta Școala de Aplicație, dar și trei locotenenți. Unii dintre ei, evident, că suferă de răul de mare care nu își alege victimele. Maistrul militar principal Corneliu Dumitriu, cel mai vechi din actualul echipaj, care mai are doar șase luni până la data când poate trece în rezervă, îi încurajează pe aspiranții din cart spunându-le că au 30 de ani să se obișnuiască cu acesta! Dar carturile sunt carturi, toată lumea își face treaba, nu au existat cazuri severe care să necesite intervenția doctorului marșului, colonelul medic Eduard Moise, în afară de distribuirea unor pastile. Elevul fruntaș Ionuț Bogdan Blaj de la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale Amiral Ion Murgescu: „A fost cea mai grea noapte de până acum, am avut și „fericirea” de a fi de serviciu ca timonier de cart schimbul doi chiar pe marea aceasta grea; a fost ceva deosebit, n-am prea văzut așa ceva până acum, am înfruntat marea. Am înțeles că fost și de gradul 5, nu e ceva ce vezi în fiecare zi, trebuie să te ții bine pe picioare, te face să te simți mai bărbat. Orele din cart au trecut greu, m-am străduit să mă țin pe picioare și am rămas la post, pentru militarul nu iese din post niciodată, mereu duce misiunea la bun sfârșit. Unii dintre colegi sunt mai bine, alții mai rău. La bord se mănâncă bine, mai ales masa specială din ziua de ieri, când nava a sărbătorit 80 de ani, chiar dacă unii, ca să mă exprim elegant, „au dat-o înapoi.” Să vedem, însa, cum au făcut față fetele primului test de marinărie la bord. Studenta caporal Sorina Florentina Băcanu de la Academia Navală Mircea cel Bătrân ne-a declarat: „Am fost veghe prova azi noapte, patru ore, tot de la ora 12 la 4; au fost cele mai grele ore, marea a fost foarte agitată. Am reușit să ”fur” două ore de somn azi noapte, dar încă mă țin bine. Acum avem curățenie generală și trebuie să facem față, să ne descurcăm. Și colegele mele sunt bine, câteva dintre ele sunt mai „lovite”, dar cu pastilele, ne descurcăm. Mă gândesc că o astfel de experiență ne întărește, după atâta chin ne vom descurca mai bine în viitor. Nu ne sperie Atlanticul, mai rău de atât nu poate fi.”

Pe data de 17 mai a fost sărbătorita la bord împlinirea a 80 de ani de la intrarea în serviciu a N.Ș. Mircea. Nu știm cum au decurs lucrurile în țară, dar, aici, la bord, zeul Neptun parcă a vrut sa ne pună la încercare loialitatea față de navă. Aceeași mare de gradul 3-4, cu destule perioade de gradul 5, aceeași hulă, de data aceasta, însa, cu un vânt de pupa care ne-a mărit viteza. Valurile spală în continuare hublourile cabinelor de sub dunetă, dar nimic nu împiedică tot echipajul să se adune la puntea centru pentru o scurtă ceremonie. Comandorul Gabi Moise, comandantul marșului, se adresează echipajului, reamintindu-le ce înseamnă spiritul lui Mircea, ce reprezintă velierul pentru Academia Navală și pentru Forțele Navale Române, precum și de ce trebuie să fie mândri că au privilegiul de a se afla la bord în anul 80 al existenței N.Ș. „Mircea”. Și tot acum, comandantul navei, comandorul Mircea Târhoacă, folosindu-se de acest moment festiv, o felicita pe studenta caporal Cristina Piuaru la împlinirea vârstei de 20 de ani chiar pe data de 17 mai; o aniversare pe care cu siguranță nu o va uita niciodată, și asta nu doar din cauza răului de mare! A urmat fotografia sau mai bine zis fotografiile de grup, pentru că fiecare a dorit să-și imortalizeze prezența la bord si în rândul echipajului la acest moment istoric. Comandorul Mircea Târhoacă, comandantul N.Ș. „Mircea”: „Ceea ce vreau să transmit tuturor este că N.Ș. „Mircea” va continua această tradiție de 80 de ani și o va duce mult mai departe, iar fiecare promoție care se instruiește la bord furnizează viitori marinari care vor duce mai departe această tradiție. Legat de ultimele zile pe mare, pot spune că atunci când vom ajunge în viitorul port, în Barcelona, toți cei de la bord vor ști ce înseamnă viața pe mare, viața la bordul unui velier; cu siguranță, vor ști, ce vor dori de la viitoarea carieră. Cele trei zile nu au fost atât de rele, pentru ca se putea și mai rău, dar N.Ș. „Mircea”, datorită proiectului trainic pe baza căreia a fost construită, dovedește că încă este o navă care poate să formeze multe alte generații de marinari. Marea agitată a vrut să demonstreze că bătrânul, si in același timp, tânărul „Mircea” poate executa mai departe, cu succes, misiunile încredințate”.

Vremea potrivnică nu ne-a permis să navigăm cu vele, dar răgazul este binevenit deoarece cadeții mai au de învățat și repetat despre manevre și parâme, și mai au de făcut câteva antrenamente în arboradă înainte de prima întindere a velelor. Așa că, după orele de teorie din cazarmă, în care le-au fost prezentate fiecare parâmă și manevră a navei, în ciuda ruliului și tangajului, a vântului de 15 metri pe secundă care se schimbă după reguli doar de el știute, când din prova-babord, când din prova-tribord sau pupa, îi regăsești la puntea-centru în grupuri de câte doi-trei, notându-și conștiincioși în carnețele denumirea și rostul manevrelor, după ce șefii de far le-au mai explicat încă o dată, răbdători, universul parâmelor de la caviliere. Și cu tot răul de mare, cadeții citesc, îi regăsești pe teugă sau în borduri, în momente de relaxare cu o carte în mână; lecturile sunt din cele mai diverse: Ryu Murakami - Albastru nemărginit, aproape transparent sau Irina Binder – Fluturi, inclusiv George Orwell, cu romanul său celebru – 1984.

Într-un fel încercăm să reedităm, simbolic cumva, prima „călătorie de instrucție”, cum era denumit primul marș de instrucție din anul 1939; astfel, am atins Sicilia, e adevărat nu la Palermo, ca în 1939, ci la Siracusa,  apoi am navigat prin nordul insulelor Baleare, chiar dacă nu am acostat în Palma de Majorca, urmând a ajunge în apele Gibraltarului, chiar dacă nu vom intra în port, ci doar vom străbate strâmtoarea spre Atlantic. Rămân pentru altă dată escalele din Toulon, Alger sau Alexandria, așa cum au fost executate ele în anul 1939.

Echipa de bucătari de la bord, șase la număr - caporalii Alexandru Giol, Nicolae Cazan, Ștefan Suciu, Vasile Gheorghe și fruntașul Vasile Tulac, este la înălțime, iar starea vremii nu pare să le afecteze munca; doamna bucătăreasă Ioana Plic ne răsfăța în acest marș de instrucție cu produse de patiserie deosebite. Plăcinte cu brânză, cu mere, tarte, checuri, cornuri sau chiar pizza, mici cu cartofi prăjiți, nimic nu este imposibil pentru chef-ii de pe N.Ș. „Mircea”.

Pe măsură ce intram în Marea Balearelor, prin nordul arhipelagului cu același nume, marea s-a mai liniștit, iar vremea s-a mai încălzit. Au mai trecut șase zile grele pe mare in care am mai parcurs peste 900 de mile marine in cadrul periplului nostru, iar escala din Barcelona, port în care am intrat luni 20 mai a fost mai așteptată ca niciodată!

Text și foto: Bogdan Dinu
Centrul Media al Forțelor Navale

Comunicat de presă

BackShare: