Escala N.Ș.Mircea la Hamburg, locul unde s-a ”născut” ambasadorul onorific al României

Întoarcerea ”fiului rătăcitor”

De la începutul marșului de instrucție din 2019 al N.Ș.Mircea am scris de nenumărate ori despre importanța ”istorică”, voiajul ”istoric” sau momentul ”istoric”. Adevărul este că de deși uneori aceste repetate sintagme au deranjat poate pe unii, doar aici la Hamburg, pe apele agitate ale fluviului Elba dar pe pământ românesc, pe puntea N.Ș.Mircea, expresia este mai adevărată ca oricând. Bătrânul nostru velier a revenit în locul unde a fost construit, la propriu, am fost acostați chiar lângă șantierul naval Blohm&Voss dar pe celălalt mal al Elbei, în același loc unde era acostat și în primăvara anului 1939, la Uberseebrucke după cum se poate observa și din fotografiile de epocă care însoțesc această corespondență. Atunci ca și acum manifestările au fost aproape similare, fie că vorbim de lansarea la apă din 22 septembrie 1938 sau de la preluarea navei și ridicarea pavilionului la bord din data de 27 martie 1939. Tradiția se menține, la marină mai ales, și este bine că este așa chiar dacă N.Ș.Mircea, din punct de vedere tehnic este la standardele modernității de azi. Am avut un nivel de reprezentare mai înalt acum decât cu opt decenii în urmă. Dacă în 1938 era prezent consilierul de legație V.Brabețianu sau contraamiralii Wolf și Anker din partea Marinei Germane, acum i-am avut la bord pe E.S. domnul Emil Hurezeanu, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Federală Germană și pe viceamiralul Andreas Krause, comandantul Marinei Militare germane, pe omologul său român, viceamiralul Alexandru Mîrșu, comandorul conf.univ.dr.Octavian Tărăbuță, comandantul Academiei Navale Mircea cel Bătrân, colonelul Cătălin Tudor, atașatul apărării militar, aero și naval și adjunctul acestuia, maiorul Sorin-Iulian Carpen, ofițeri din armata și marina germană.

          După două zile caniculare vremea a fost închisă în ziua ceremoniei, pe 27 august, la fel ca și cu 80 de ani în urmă dar fără să plouă de data aceasta. La puntea centru (în 1939 toate ceremoniile aveau loc pe dunetă) tot echipajul era adunat în ținuta albă de ceremonie în timp ce se ridica pavilionul, geacul și marele pavoaz și se intonau imnurile Germaniei și României, ultimul cântat cu  entuziasm de tot echipajul (doar ca amănunt, în 1938 se intona și imnul nazist Horst Wessel). A urmat primul moment emoționant, atunci când viceamiralul Alexandru Mîrșu, în numele ministrului Apărării Naționale, domnul Gabriel Leș, a înmânat comandantului navei, comandorul Mircea Târhoacă, titlul de ambasador onorific în serviciul României N.Ș.Mircea iar echipajul a răspuns cu trei strigăte puternice de ura care au reverberat până departe pe faleza Hamburgului. Două idei a dorit să sublinieze șeful Statului Major al Forțelor Navale Române în discursul domniei sale: faptul că România este una din puținele țări care dispun de o astfel de navă cu o vechime și tradiție de peste 80 de ani precum și faptul că am ales să marcăm acest eveniment aici la Hamburg cu reprezentanții șantierului unde a fost construit, Blohm&Voss. De asemenea, spiritul Mircea, rolul de ambasador plutitor și caracterul internațional dat de prezența cadeților străini la bord și numeroasele voiaje și escale în porturi străine precum și apropiata circumnavigație au fost alte elemente prezente în discursul viceamiralului Alexandru Mîrșu care a încheiat prin a felicita întreg echipajul. Discursul de răspuns al gazdelor a aparținut viceamiralului Andreas Krause, comandantul Marinei Militare a Germaniei (inspector general al Marinei este funcția oficială) care ne-a urat bun venit în Hamburg și a ținut să reamintească nu doar voiajele comune din ultimii doi ani pentru care a mulțumit marinei române ”din adâncul inimiii” dar și bucuria și analogia pe care a făcut-o cu recentul eveniment de săptămâna trecută când Gorch Fock II a părăsit docul uscat după atâția ani și plutește din nou pe apă chiar dacă lucrările de modernizare vor mai continua. Discursul domniei sale a fost o adevărată pledoarie despre importanța și utilitatea navelor școală cu vele în formarea viitorilor marinari militari și aproape l-a parafrazat (sunt convins că fără intenție ci doar pentru că mesajul este identic pentru orice om al mării) pe contraamiralul Eustațiu Sebastian – ”Numai la bordul navelor cu vele se pot forma adevărații marinari.” Fiind aici la Hamburg, chiar vizavi de șantierul Blohm&Voss, pe velierul unde fiecare din miile de nituri au fost bătute cu mândrie de muncitorii germani într-un timp record și de o calitate, cum altfel decât germană, dovadă că rezistă impecabil după 80 de ani, așadar în mod firesc a ținut un scurt discurs – la fel ca acum opt decenii când la ceremonia lansării la apă era prezent chiar Walter Blohm, directorul de atunci al șantierului - și domnul dr.Ralph Petersen, directorul șantierului Blohm&Voss/Lurssen (din 2016 șantierul este parte a grupului Lurssen dar și-a păstrat numele). Ambasadorul României în Germania, E.S.domnul Emil Hurezeanu, care s-a aflat pentru prima dată la bordul navei a luat cuvântul în încheiere și a mulțumit pentru șansa de a putea fi prezent la bord cu ocazia celei de a 80-a aniversări și, glumind, a acceptat provocarea de a avea de acum înainte un nou competitor în diplomație, de azi N.Ș.Mircea devenind oficial ambasador onorific în serviciul României.

A urmat fotografia de grup de la puntea centru, de data aceasta una de ”colecție” pentru toți cei care au fost prezenți aici, echipaj sau invitați, foarte prețioasă pentru că indiferent de cariera sau navele pe care vor fi în viitor, pentru ei va fi important și nu vor uita niciodată că au fost o parte, poate mică dar parte, a acestui moment unic din viața N.Ș.Mircea și din viața profesională a fiecăruia. Conform programului s-a vizitat nava și este inutil să menționez mândria vizibilă care se observa pe fețele oaspeților germani care se fotografiau cu fiecare placă pe care se regăsea numele șantierului, numărul navei și anul, o mândrie justificată a lucrului nemțesc bine făcut dar, aș putea completa, și a celor care l-au menținut în această stare tehnică de invidiat timp de opt decenii, uneori în vremuri de restriște.”Vorbim de o recunoaștere oficială din partea Ministerului Apărării, și nu numai, primind acest titlu de ambasador onorific în serviciul României. Este un titlu pe deplin meritat, atât din punct de vedere al navei în sine cât și a echipajului, nu doar a echipajului actual ci al tuturor care s-au perindat pe la bord, vorbim încă o dată de 70 de promoții de ofițeri și echipaje. Nava nu este o ființă vie atât timp cât nu are echipajul la bord. Nava și echipajul împreună ca un tot unitar creează acest spirit – noi îl numim spiritul Mircea – care face dintr-o navă o ființă vie, un ambasador peste mări și oceane, făcând astfel România, pe de o parte, vecină cu toate celelalte țări care au deschidere la mare, iar pe de altă parte, și cu celelalte popoare care împărtășesc acest spirit maritim.” ne-a declarat viceamiralul Alexandru Mîrșu, șeful Statului Major al Forțelor Navale Române.

Cu două șalupe puse la dispoziție de gazde traversăm Elba cea tulbure și pe un canal îngust intrăm pe teritoriul șantierului Blohm&Voss de azi, cu steagul României arborat la intrarea în șantier, locul unde N.Ș.Mircea a prins viață în mai puțin de un an. Contractul a fost semnat pe 26 ianurie 1938, lucrările au început pe 15 aprilie, aproape șase luni mai târziu avea loc lansarea la apă pe data de 22 septembrie iar predarea navei comandorului August Roman, ofițerilor și echipajului român, după probele de mare, a avut loc pe data  de 25 ianuarie, preluarea definitivă a comenzii și ceremonia ridicării pavilionului național la bord desfășurându-se pe 27 martie (recordul timpului de construcție la navele surori aparține însă primului Gorch Fock – după planurile ușor modificate ale acestuia a fost construit și Mircea - care a fost finalizat în doar 100 de zile, se întâmpla imediat după catastrofa navei școală cu vele Niobe care s-a scufundat în Marea Baltică la ancoră, fără supraviețuitori, iar marina germană dorea o nouă navă școală, nescufundabilă dar care să fie gata pentru promoția de anul următor, pariu câștigat de șantier). Gazdă ne-a fost tot domnul dr.Ralph Peterson care ne-a prezentat șantierul în sala de conferințe – pe fereastră se vedea locul unde a fost construit Mircea, lângă uriașul iaht Octopus aflat în doc plutitor, pentru că șantierul construiește și repară o varietate de nave, comerciale, militare (corvete și fregate), iahturi. A urmat un schimb de cadouri simbolice între cele două delegații iar viceamiralul Alexandru Mîrșu, șeful Statului Major al Forțelor Navale a oferit șantierului macheta N.Ș.Mircea, poate pentru a sta alături de cea a primului Gorch Fock care te întâmpina pe scările de la intrare. Gazdele au fost pregătite, ne-au aranjat chiar o miniexpoziție cu fotografii din perioada construcției N.Ș.Mircea și ne-au oferit și o vizită într-una din halele de producție, o clădire originală din 1906 dar modernizată la standardele de azi precum și un tur la una din cele două moderne fregate din clasa 125, Rheinland-Pfalz (F 225), a doua era Sachsen-Anhalt (F 224), aflate în faza de recepție și probe de mare, foarte moderne.

Ziua a continuat cu prânzul oferit la bord la care au participat printre alții, din partea gazdelor, Klaus Rainer Kirchhoff, consulul onorific al României la Hamburg, viceamiralul Andreas Krause, Karsten Witt, directorul Poliției Maritime din Hamburg și Arendt Schulze din partea șantierului Blohm&Voss. ”Ziua de azi a încununat eforturile a mii de oameni depuse de-a lungul a 80 de ani, începând cu construcția acestei minuni a Forțelor Navale Române, N.Ș.Mircea, și continuând cu toate eforturile de instruire și întreținere de la bordul navei care timp de 80 de ani nu s-a oprit niciodată din misiunea sa, odată de a instrui echipajele de viitori ofițeri și maiștri militari ale Forțelor Navale Române și, în al doilea rând, de a promova imaginea României. Să nu uităm că N.Ș.Mircea este un ambasador extraordinar al României pe toate meridianele lumii pe unde a călătorit până acum, fapt în sfârșit recunoascut oficial astăzi prin acordarea acestui titlu de ambasador onorific în serviciul României de către ministrul Apărării Naționale.” ne-a precizat și domnul comandor conf.univ.dr.Octavian Tărăbuță, comandantul Academiei Navale Mircea cel Bătrân.

Recepția din seara aceleiași zile a reunit la bord diplomați și reprezentanți ai autorităților locale, ai Marinei și Ministerului Apărării din Germania, ofițeri francezi de marină (în ultimele două zile de escală în prova noastră a fost acostată nava de patrulare franceză Cormoran P 677), atașați ai apărării, români din comunitatea din Hamburg sau vechi prieteni germani din cele trei marșuri de instrucție din ultimii doi ani unde s-au instruit în comun cadeții români și germani. După întâmpinarea oaspeților cu pâine și sare au ținut discursuri domnul Emil Hurezeanu, ambasadorul României în Germania în limba germană dar și română, și comandorul Mircea Târhoacă, comandantul N.S.Mircea. Recepția a coincis cu meciul de fotbal România-Germania din semifinalele Campionatului Mondial de fotbal under 21, ne-am bucurat inițial de evoluția scorului și am fost un pic triști la final dar atmosfera a fost cordială pe tot parcursul serii. Am remarcat din nou relațiile excelente dintre marina română și cea germană, dintre domnii viceamirali Alexandru Mîrșu și Andreas Krause pentru că în această seară noi am fost, sau dacă vreți N.Ș.Mircea a fost, gazda gazdelor noastre de aici din Hamburg. O seară și o recepție reușită care a încheiat seria manifestărilor oficiale din ziua de 27 iunie. Fapt reflectat și în interviurile extrem de interesante realizate acum la bord cu domnul Emil Hurezeanu care nu mai are nevoie de nici o prezentare, viceamiralul Alexandru Mîrșu, șeful Statului Major al Forțelor Navale sau comandorul conf.univ.dr.Octavian Tărăbuță, comandantul Academiei Navale Mircea cel Bătrân pe care le veți putea auzi integral în emisiunea de radio Scutul Dobrogei de săptămâna aceasta. Dezamăgitoare pentru noi a fost absența totală a presei de la evenimentele zilei, ne-am fi așteptat ca măcar conexiunea cu șantierul Blohm&Voss să trezească interesul local chiar dacă știm că în Germania subiectele – să le spunem, generic, militare – nu se regăsesc pe prima pagină. Ne consolăm și oferim noi informațiile necesare sau, după cum spunea domnul Luca Niculescu, ambasadorul României în Franța în interviul pe care ni l-a acordat ”o faceți dumneavoastră și o faceți bine.” ”Este vorba de nava ”icoană” a Marinei Române și, într-un fel, N.Ș.Mircea face parte din istoria României. Episodul de acum 80 de ani, toate întâmplările prin care a trecut N.Ș.Mircea sunt întâmplările istoriei noastre recente, cu unele răsturnări dramatice. Faptul că o navă supraviețuiește acestor răsturnări, dincolo de președinți, regi, amirali, războaie mai mult pierdute decât câștigate, păci pierdute sau câștigate, este în sine o mare realizare istorică. Mă bucur că am fost martorul ei astăzi.Cât despre circumnavigațiunea viitoare de care spuneți dumneavoastră, acest itinerar cuplat cu diplomație publică, culturală, sportivă, diplomație propriu-zisă, cu promovarea intereselor României odată cu escalele N.Ș.Mircea este o idee foarte bună. De fapt așa se practică diplomația: trebuie să existe vectori, embleme, metafore narative cum spun mai nou istoricii și sociologii, în jurul lor se creează imaginea unei țări. Numai prin politică propriu-zisă, prin ceea ce se numește propagandă, care poate să fie bună, pozitivă,ș.a.m.d., convingi mai puțin. Găsind astfel de povești de mare succes de-a lungul timpului, un succes constant – ce poate fi mai frumos decât o navă glorioasă care traversează și mările, și oceanele, și istoria noastră, și a Germaniei și a Europei, o navă care călătorește în jurul lumii? După părerea mea este foarte bună ideea și în felul acesta suntem mai ancorați în realitatea lumii.” ne-a declarat domnul Emil Hurezeanu în interviul amintit mai sus.

Am acordat mai mult spațiu activităților oficiale deoarece reprezintă motivul principal pentru care N.Ș.Mircea a fost prezentă aici la Hamburg, pentru a celebra împreună cu toți cei implicați, chiar în locul de naștere, cei 80 de ani de la construcția și intrarea în serviciu a navei. Dar algoritmul fiecărei escale în port s-a derulat la fel și la Hamburg așa că profit de ocazie și vă ofer și câteva informații suplimentare legate de cele patru zile de escală în portul german. Încă din prima zi am fost primiți de șeful de stat major al Comandamentului Militar Teritorial Hamburg, locotenent-colonelul Remmer Kutscher și de adjunctul comandantului portului Hamburg, domnul Simon Rosenkranz chiar la bordul navei muzeu Cap San Diego aflată practic la același ponton cu noi. A urmat recepția oficială oferită de autoritățile locale la Casa de oaspeți a Senatului o clădire veche, superbă, nu doar pentru comanda navei și a marșului ci și pentru 45 de membri ai echipajului. Am fost primiți de reprezentantul Zonei Libere Hanseatice Hamburg, de fapt chiar orașul este denumit în continuare orașul liber hanseatic Hamburg, așadar vorbim de orașul-land Hamburg cu o structură specifică legislativă și executivă, adică primarul orașului este și prim-ministrul landului, prin urmare un guvern local cu miniștri și secretari de stat și există desigur și un parlament. Gazdă ne-a fost secretarul de stat Krosser, într-o atmosferă cordială și reflectă atenția acordată prezenței N.Ș.Mircea aici. A mai fost și o conferință de presă la bord cu echipe de televiziune de la posturile SAT1 și RTL, tururi ale orașului și vizite la impresionantul Muzeu Maritim oferite gratuit de autorități și chiar o vizită extrem de interesantă la fabrica de avioane Airbus de aici din Hamburg.

Tot acum au sosit la bord și cei doi cadeți portughezi, Ricardo Chaves și Francisco Marques care vor debarca la Lisabona dar se vor ambarca alți doi, precum și cel turc, Murat Tetik, și a mai rămas ca o singură națiune să fie reprezentată prin cadeți la bord și anume Franța, al cărei reprezentant va urca la bord din Lisabona. Ca o pată de culoare și element inedit trebuie să menționez și faptul că plinurile la alimente și combustibil s-a realizat la Hamburg cu ajutorul ... barjelor, probabil exact ca acum opt decenii. Fiind acostați la un ponton, legat de cheu prin intermediul unei pasarele iar amenajarea urbanistică a falezei Elbei aici în punctul Uberseebrucke nu permite accesul camioanelor, a fost singura modalitate, una firească aici în Hamburg, un oraș brăzdat de numeroase canale, dacă vreți o ”Veneție” a nordului deoarece localnicii se mândresc că este orașul cu cele mai multe poduri din Europa, peste 2000 susțin ei. Așadar, gruiul din tribord a fost folosit pentru ridicarea paleților cu alimente la bord într-o scenă care ne amintea de activitatea de demult a docherilor din port dar repet, absolut firească în peisajul hamburghez cu superba clădire a filarmonicii și vechilor antrepozite – imagine simbol pentru oraș - ca fundal pentru decorul din prova navei.

Text și foto: Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare: